Treceți la conținutul principal

bloggere ... da' tu de ce nu pui later edit?

Am observat recent o atitudine deranjanta la cativa bloggeri autohtoni si vreau sa clarific putin lucrurile. Daca ai scris ceva, cineva te corecteaza si argumenteaza eroarea facuta de tine, nu este nicio rusine sa pui un [later edit] in care sa explici greseala facuta. Este datoria ta morala sa oferi informatia corecta cititorilor tai. Esti om. Mai gresesti. Se mai intampla.

Pune dracu later edit daca ai gresit. Pentru ca sunt multi care nu citesc comentariile de pe bloguri. Nu o sa te judece nimeni ca te-ai inselat. De asta esti citit. Pentru ca lumea te place si are incredere in ceea ce spui. Nu irosi aceasta incredere pentru ca iti e lene sau frica sa recunosti o greseala.

Eu m-am confruntat cu situatia asta recent. Am fost in postura celui care a corectat un blogger si, el desi mi-a dat dreptate in comentarii, nu a mai editat postul. Tot ca el a iesit pana la urma. Si pentru hoardele de cautatori pe google, tot ca el este. Nu mi se pare corect fata de tine ca blogger si fata de cititorii tai. Este o inselatorie. Manipulare. E drept ca sunt cuvinte grele si poate nu reflecta realitatea. Poate nu o fac constienti, dar totusi hai sa nu se mai intample asta.

Acum imi imaginez cum jurnalistii isi freaca mainile. Ahaaaa! Bloggerii nu respecta niciun cod deontologic bla bla. Shhht. Ca si voi sunteti vinovati de asta.

[later edit] uitasem unde exact comentasem ultima oara si se intamplase asta dar intre timp cineva mi-a adus aminte  ... aici.

Comentarii

  1. Foarte bine spus,ai pus accentul pe i, oricum suntem oameni totusi...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …