Treceți la conținutul principal

Efectele adverse ale unui weekend cu cei de la #scoalaF64

In weekend am fost in Sinaia la scoala de fotografie F64, si nici nu-mi imaginam ce bataie crunta o sa fie pentru card. Acum cativa ani (3-4?) m-am transformat din bagator in seama cu dslr in pozaci cu telefonul. Nu mai suportam sa car rucsacul cu aparatul foto, obiective si cele de trebuinta. Mai ales ca nici nu ma dadea talentul afara din casa.

Drept urmare am vandut tot si am trecut la camera de telefon de 3.2 MP. Incet incet am urcat la 5 MP. Iar mai nou sunt la 12 MP cu f/2.4 pe Xperia S. Credeam ca sunt multumit de mixul comoditate - performanta. Chiar sunt. Dar ....

Intotdeauna e un DAR! M-am jucat putin cu un Sony NEX 5 si m-am indragostit. De aici si abuzul la care vreau sa supun card-ul in viitorul apropiat. Are dimensiunea ideala pentru camera pe care o caut eu, iar obiectivele interschimbabile sunt cireasa de pe tort. Am vazut ca exista 18-55, 50 f/1.8 si unul de macro. Fix ce aveam inainte :)

Momentan sunt la capitolul voayeurism, adica citesc review-uri si ma uit pe poze facute cu aparatul. Si pana cand o sa ma hotarasc ca nu mai pot fara el, mi-am propus sa incerc sa mai trag si eu cate o fotografie. Chiar daca doar cu telefonu'

George (TTL), tu si Kiko sunteti vinovat pentru aceasta apocalipsa bugetara ce urmeaza sa vina! Pasiunea cu care ati vorbit despre fotografie a fost pur si simplu inspirationala. Nu credeam ca o sa ii mai dau o sansa acestui domeniu, dar voi ati reusit sa reaprindeti ceva ce de mult se stinsese.

Comentarii

  1. Ma bucur ca mai gasesti placere in a face poze, observ ca in ultimul timp toata lumea doreste a fi fotograf ceea ce strica destul de mult piata dupa parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unde exista concurenta, exista piata, daca exista piata trebuie sa existe interes ceea ce face sa creasca calitatea-parerea mea,a unuia care este la inceput de drum. Oricum succes tuturor celor ce fac din fotografie, o pasiune! Competitia naste valori.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…