Treceți la conținutul principal

Efectele adverse ale unui weekend cu cei de la #scoalaF64

In weekend am fost in Sinaia la scoala de fotografie F64, si nici nu-mi imaginam ce bataie crunta o sa fie pentru card. Acum cativa ani (3-4?) m-am transformat din bagator in seama cu dslr in pozaci cu telefonul. Nu mai suportam sa car rucsacul cu aparatul foto, obiective si cele de trebuinta. Mai ales ca nici nu ma dadea talentul afara din casa.

Drept urmare am vandut tot si am trecut la camera de telefon de 3.2 MP. Incet incet am urcat la 5 MP. Iar mai nou sunt la 12 MP cu f/2.4 pe Xperia S. Credeam ca sunt multumit de mixul comoditate - performanta. Chiar sunt. Dar ....

Intotdeauna e un DAR! M-am jucat putin cu un Sony NEX 5 si m-am indragostit. De aici si abuzul la care vreau sa supun card-ul in viitorul apropiat. Are dimensiunea ideala pentru camera pe care o caut eu, iar obiectivele interschimbabile sunt cireasa de pe tort. Am vazut ca exista 18-55, 50 f/1.8 si unul de macro. Fix ce aveam inainte :)

Momentan sunt la capitolul voayeurism, adica citesc review-uri si ma uit pe poze facute cu aparatul. Si pana cand o sa ma hotarasc ca nu mai pot fara el, mi-am propus sa incerc sa mai trag si eu cate o fotografie. Chiar daca doar cu telefonu'

George (TTL), tu si Kiko sunteti vinovat pentru aceasta apocalipsa bugetara ce urmeaza sa vina! Pasiunea cu care ati vorbit despre fotografie a fost pur si simplu inspirationala. Nu credeam ca o sa ii mai dau o sansa acestui domeniu, dar voi ati reusit sa reaprindeti ceva ce de mult se stinsese.

Comentarii

  1. Ma bucur ca mai gasesti placere in a face poze, observ ca in ultimul timp toata lumea doreste a fi fotograf ceea ce strica destul de mult piata dupa parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unde exista concurenta, exista piata, daca exista piata trebuie sa existe interes ceea ce face sa creasca calitatea-parerea mea,a unuia care este la inceput de drum. Oricum succes tuturor celor ce fac din fotografie, o pasiune! Competitia naste valori.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …