Treceți la conținutul principal

Efectele adverse ale unui weekend cu cei de la #scoalaF64

In weekend am fost in Sinaia la scoala de fotografie F64, si nici nu-mi imaginam ce bataie crunta o sa fie pentru card. Acum cativa ani (3-4?) m-am transformat din bagator in seama cu dslr in pozaci cu telefonul. Nu mai suportam sa car rucsacul cu aparatul foto, obiective si cele de trebuinta. Mai ales ca nici nu ma dadea talentul afara din casa.

Drept urmare am vandut tot si am trecut la camera de telefon de 3.2 MP. Incet incet am urcat la 5 MP. Iar mai nou sunt la 12 MP cu f/2.4 pe Xperia S. Credeam ca sunt multumit de mixul comoditate - performanta. Chiar sunt. Dar ....

Intotdeauna e un DAR! M-am jucat putin cu un Sony NEX 5 si m-am indragostit. De aici si abuzul la care vreau sa supun card-ul in viitorul apropiat. Are dimensiunea ideala pentru camera pe care o caut eu, iar obiectivele interschimbabile sunt cireasa de pe tort. Am vazut ca exista 18-55, 50 f/1.8 si unul de macro. Fix ce aveam inainte :)

Momentan sunt la capitolul voayeurism, adica citesc review-uri si ma uit pe poze facute cu aparatul. Si pana cand o sa ma hotarasc ca nu mai pot fara el, mi-am propus sa incerc sa mai trag si eu cate o fotografie. Chiar daca doar cu telefonu'

George (TTL), tu si Kiko sunteti vinovat pentru aceasta apocalipsa bugetara ce urmeaza sa vina! Pasiunea cu care ati vorbit despre fotografie a fost pur si simplu inspirationala. Nu credeam ca o sa ii mai dau o sansa acestui domeniu, dar voi ati reusit sa reaprindeti ceva ce de mult se stinsese.

Comentarii

  1. Ma bucur ca mai gasesti placere in a face poze, observ ca in ultimul timp toata lumea doreste a fi fotograf ceea ce strica destul de mult piata dupa parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unde exista concurenta, exista piata, daca exista piata trebuie sa existe interes ceea ce face sa creasca calitatea-parerea mea,a unuia care este la inceput de drum. Oricum succes tuturor celor ce fac din fotografie, o pasiune! Competitia naste valori.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…