Treceți la conținutul principal

Blu Oktoberfest 2013 @ Hotel Radisson

Luni m-am reintors la Radisson pentru o halba de Hofbrau, niste muzica germana si atmosfera unui festival german al berii. Mi-a placut editia din 2012 (link) si am repetat experienta, chiar daca anul asta nu am avut cu cine sa merg.

M-am strecurat stingher pe langa Mircea Badea si m-am asezat la masa vis a vis de cei de la Restograf. Nu ma stiau. Perfect - pot sa trag cu urechea la criteriile de baza atunci cand scriu review-uri de restaurante. S-o crezi tu asta. Au inceput acordurile suave de petrecere bavareza. Haos placut: halbele se leganau, carnatii se injunghiau cu furculitele si oamenii dansau. Pana sa ma dezmeticesc, m-am trezit ca am ramas singur la masa.

E semn bun cand singura poza de la un eveniment e cu halba de bere 
L-am gasit pe Dan de la Expremio (Bit-Soft) si ne-am cinsitit reciproc cu niste beri. Petrecerea era in toi si oamenii forfoteau de colo colo. Am dat dovada de vestita ospitalitate romaneasca si am chemat alaturi de noi (sa impartim masa mult prea incapatoare) un cuplu ce nu isi gasea un loc linistit sa guste un carnat si sa bea o bere. Surpriza. Erau spanioli veniti sa inspecteze centralele eoliene din Dobrogea. Super simpatici si am ajuns sa ne cinstim reciproc cu bere pana la sfarsitul serii (11:30).

Unde vreau sa ajung cu aceasta povestire?

Blu Oktoberfest este eveniment ce strange oameni faini care au aceleasi pasiuni: bere nefiltrata buna si petrecere pe stil german. Lucru datorat in special preturilor binisor peste medie: 99 lei biletul de intrare ce iti asigura acces la bufetul suedez cu carnati (& alte bunatati) si prajituri. Berea HB fiind la 20 de lei halba la 0.5 si shot-ul de schnapps costa 30 de lei. Cum ziceam - peste medie.

o imagine cu meniul
M-am simtit bine si mi-a placut. Totusi, singurul lucru pe care as putea sa il reprosez Oktoberfest-ului asta este ca se termina la 11:30. Putin cam prea devreme, daca e sa ma intrebi pe mine. Mesenii ramasi aproape de inchidere aveau chef de petrecere si cu greu s-au ridicat sa se duca spre taxiuri.

De ce sa mint? Si eu m-am ridicat cu greu sa ma duc spre casa. Inca doua acorduri si inca o nefiltrata ... mai mergeau.

Info: Evenimentul tine pana sambata (28 septembrie) si incepe in fiecare zi la ora 18:00. Singura pagina cat de cat oficiala pe care am gasit-o este asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…