Treceți la conținutul principal

Blu Oktoberfest 2013 @ Hotel Radisson

Luni m-am reintors la Radisson pentru o halba de Hofbrau, niste muzica germana si atmosfera unui festival german al berii. Mi-a placut editia din 2012 (link) si am repetat experienta, chiar daca anul asta nu am avut cu cine sa merg.

M-am strecurat stingher pe langa Mircea Badea si m-am asezat la masa vis a vis de cei de la Restograf. Nu ma stiau. Perfect - pot sa trag cu urechea la criteriile de baza atunci cand scriu review-uri de restaurante. S-o crezi tu asta. Au inceput acordurile suave de petrecere bavareza. Haos placut: halbele se leganau, carnatii se injunghiau cu furculitele si oamenii dansau. Pana sa ma dezmeticesc, m-am trezit ca am ramas singur la masa.

E semn bun cand singura poza de la un eveniment e cu halba de bere 
L-am gasit pe Dan de la Expremio (Bit-Soft) si ne-am cinsitit reciproc cu niste beri. Petrecerea era in toi si oamenii forfoteau de colo colo. Am dat dovada de vestita ospitalitate romaneasca si am chemat alaturi de noi (sa impartim masa mult prea incapatoare) un cuplu ce nu isi gasea un loc linistit sa guste un carnat si sa bea o bere. Surpriza. Erau spanioli veniti sa inspecteze centralele eoliene din Dobrogea. Super simpatici si am ajuns sa ne cinstim reciproc cu bere pana la sfarsitul serii (11:30).

Unde vreau sa ajung cu aceasta povestire?

Blu Oktoberfest este eveniment ce strange oameni faini care au aceleasi pasiuni: bere nefiltrata buna si petrecere pe stil german. Lucru datorat in special preturilor binisor peste medie: 99 lei biletul de intrare ce iti asigura acces la bufetul suedez cu carnati (& alte bunatati) si prajituri. Berea HB fiind la 20 de lei halba la 0.5 si shot-ul de schnapps costa 30 de lei. Cum ziceam - peste medie.

o imagine cu meniul
M-am simtit bine si mi-a placut. Totusi, singurul lucru pe care as putea sa il reprosez Oktoberfest-ului asta este ca se termina la 11:30. Putin cam prea devreme, daca e sa ma intrebi pe mine. Mesenii ramasi aproape de inchidere aveau chef de petrecere si cu greu s-au ridicat sa se duca spre taxiuri.

De ce sa mint? Si eu m-am ridicat cu greu sa ma duc spre casa. Inca doua acorduri si inca o nefiltrata ... mai mergeau.

Info: Evenimentul tine pana sambata (28 septembrie) si incepe in fiecare zi la ora 18:00. Singura pagina cat de cat oficiala pe care am gasit-o este asta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…

Condimental de Calif vis a vis de Camera de Comerț

Când sfânta treime a rotisorului din Centrul Vechi s-a destrămat, atunci când Calif și Divan și-au luat tălpășița că erau în clădiri cu risc seismic, am trăit o adevărată dramă. Unde îmi voi rezolva eu poftele nocturne? Mai ales că și Dristorul de la Budapesta a făcut ceva pași spre Tineretului.

Cumva parcă toți s-au vorbit și m-au părăsit. Am mai încercat eu din când în când să îi mai vizitez pe la Iancului, Romană și Tineretului, dar de multe ori era peste mână. Trebuia să mă duc special pentru ei în zona aia, lucru care cam știrbea din pofta ad hoc a kebabului.

 Soarele a venit și pe strada mea. Acum vreo săptămână am văzut un Condimental de Calif la 2-3 minute de mine și n-am știut de unde să îl apuc că era închis și nu părea să fie operațional încă. Norocul mi-a surâs ca aseară să îl găsesc deschis și i-am trecut pragul cu emoția unul prichindel în prima zi de școală.


Am luat un Dill Kebab de vită, un Kebun și o limonadă. Un ce? Un Kebun - chestia din poza de mai sus: pui, humus…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…