Treceți la conținutul principal

Am invatat sa schiez! #schiem 2014

Patru zile mi-a luat sa invat sa schiez.

Ma rog, practic 2 zile pornind de la nivelul de dificultate mormoloc. Ultimele doua zile fiind de perfectionare a celor deja invatate. Nu-mi dau seama daca e mult sau putin, dar pentru mine este impresionant faptul ca am reusit sa cobor 700 m de partie fara sa cad sau sa ma opresc. Pentru asta ar trebui sa ii multumesc lui Marius (instructorul de schi de la Arena Platos) care a avut multa rabdare cu noi. Nici nu iti dai seama ce inseamna sa ai rabdare cu niste bloggeri pusi pe glume ce nu si-au pus vreodata serios schiurile in picioare.

Mi se pare ca am prins pe schiuri mai repede decat pe placa, si asta se datoreaza in special instructorului. Pe placa am invatat singur si a durat un sezon pana cand am inceput sa ma pricep cat de cat. Apoi au mai trecut cateva sezoane ca sa ajung acum, dupa 10 ani, sa zic ca stiu bine sa ma dau pe placa de snowboard. Concluzia pe care o pot trage este ca daca vrei sa te apuci sa inveti un sport de iarna, este musai sa iti iei un instructor. Te chinui prea mult altfel si pierzi mult timp pe parcursul procesului de invatare.

Practic am plecat de la asta:

Prima zi pe partia de copilasi

Si am ajuns la asta:

A doua zi pe partia mare intr-un fel de cristiana stangace
Si pentru ca tot vorbeam de a invata sa schiezi, Arena Platos este un loc perfect pentru asta. Are o mini partie separata pentru prima zi de schi, o partie foarte usoara pentru incepatori si o partie putin mai dificila unde faci cunostinta cu o panta mai des intalnita pe alte partii. Nu cred ca am mers vreodata intr-o statiune care sa fie atat de noob/incepatori friendly.

In rest, daca e sa vorbesc din perspectiva snowboarder-ului de 10 ani, Arena Platos nu are partii care sa te provoace sau sa iti satisfaca dorinta de a te da. Sunt mult prea scurte si usoare. Totusi, abonamentul pe o zi este 50 de lei (cam 33% din pretul practicat de alte statiuni) si in general nu stai la coada pentru teleschi. Da, au doar 2 teleschi-uri. Sucks big time pentru placari. [Later edit: mi se face semn in casca ca Arena Platos are 4 teleschiuri, iar 2 partii nu au fost folosite din cauza lipsei de zapada.]

Arena Platos - in stanga e partia putin mai dificila
Alte preturi practicate prin zona: berea la 0,33 e 5 lei, iar mancarea variaza intre intervalul 15-22 de lei. E buna si consistenta. In plus, in ultima saptamana din Februarie - inca mai era zapada. Asta e cel mai mare atuu - practic nu se mai schiaza nicaieri in tara pe partii mai lungi. (Sper sa ma insel, pentru ca as mai avea chef de o tura pe la munte)

Dar sa ne intoarcem la cum am invatat sa schiez.

In afara de instructor, cele doua ore zilnice la spa au avut un rol important in a imi mentine conditia fizica firava pe parcursul saptamanii trecute.Stiu ca am lenevit bine de tot iarna asta si asta se simte.

Am mai zis-o in trecut si continui sa sustin ca dupa o zi de snowboarding serios, o ora petrecuta in sauna sau in baia cu aburi... e facatoare de minuni. Gen moaste care chiar functioneaza. In Austria mai toate pensiunile de prin zona montana au saune, si stiu ei bine de ce. Iti relaxeaza musculatura si da un reset oboselii. De asta ma bucur ca locul in care am stat (Hohe Rinne) avea acces gratuit la spa pentru toti cei cazati. Sper sa fie un trend din ce in ce mai des intalnit si la noi.

Suna prea bine articolul asta, nu? Am invatat. A fost usor. Bla bla. Hai sa ma fac de ras putin cu o cazatura *spionata* de aplicatia iRewind (Android si IOS) de la Orange pe partia din Predeal.



Da ma, a 3-a cazatura si ultima cazatura de saptamana trecuta este pe YouTube. Ce sa ii faci. Mai ai si ghinion. Pacat ca la urmatoarea tura cand m-am dumerit cum e zapada si mi-am permis sa merg mai puternic (e amuzant sa auzi asta din gura unui incepator) .... aveam aplicatia oprita. Totusi, imi place iRewind si sper sa apara pe mai multe partii. E fain sa te dai, iar apoi la baza partiei sa vezi filmuletul coborarii tale din perspectiva camerelor fixe de pe margine.

Asa poti sa iti dai seama de pozitia pe care o ai si ce ai putea sa mai imbunatatesti. Nu cred ca pentru asta au facut-o, dar eu sunt adeptul perfectionarii si apoi a share-uirii pe Facebook. De exemplu in filmuletul de mai sus, pana si eu imi dau seama ca stau intr-o pozitie total gresita. Eh. Mai corectam sezonul urmator, pentru ca iarna asta s-a cam dus in vacanta.

Referitor la vreo concluziile maiestoase dupa aceasta saptamana de #schiem ... hmm. inca sunt de parere ca e mult mai usor sa inveti prima oara sa mergi pe schi-uri. Cazi mai putin... mult mai putin! si opresti mai usor. Nu simti ca pierzi controlul si nici nu percepi vreo panta ca fiind inabordabila. Si pe placa as zice ca iesi din orice situatie cu o frunza facuta, dar pe schiuri nu pare ca faci acest compromis - panta e grea si nu pot sa o cobor asa ca aleg pozitia de siguranta. E mai elegant ce se intampla pe schiuri si nici nu le strici zapada altora. Da! Am zis-o! Snowboarderii in frunza strica partia.

[Si la final, un scurt moment din partea sponsorilor]

#schiem – tabăra de schi pentru bloggeri - este un eveniment organizat de Arena Platoș cu susținerea Orange. Parteneri: Hohe Rinne, Happy Tour și Buonavista

PS. Tot nu o sa renunt la placa de snowboarding. Senzatia unui pulver neatins pe care il "despici" razant cu manusa... e un lucru pe care cu bucurie l-as lua in mormant. Cine a experimentat asta stie despre ce vorbesc! Cine nu, e momentul sa isi puna pe to do list-ul de anul asta!

Au mai scris despre tabara Andra, Simona, Toma, Brylu, Gaben, MirceaIvo, Doru si Ariel.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…