Treceți la conținutul principal

Am invatat sa schiez! #schiem 2014

Patru zile mi-a luat sa invat sa schiez.

Ma rog, practic 2 zile pornind de la nivelul de dificultate mormoloc. Ultimele doua zile fiind de perfectionare a celor deja invatate. Nu-mi dau seama daca e mult sau putin, dar pentru mine este impresionant faptul ca am reusit sa cobor 700 m de partie fara sa cad sau sa ma opresc. Pentru asta ar trebui sa ii multumesc lui Marius (instructorul de schi de la Arena Platos) care a avut multa rabdare cu noi. Nici nu iti dai seama ce inseamna sa ai rabdare cu niste bloggeri pusi pe glume ce nu si-au pus vreodata serios schiurile in picioare.

Mi se pare ca am prins pe schiuri mai repede decat pe placa, si asta se datoreaza in special instructorului. Pe placa am invatat singur si a durat un sezon pana cand am inceput sa ma pricep cat de cat. Apoi au mai trecut cateva sezoane ca sa ajung acum, dupa 10 ani, sa zic ca stiu bine sa ma dau pe placa de snowboard. Concluzia pe care o pot trage este ca daca vrei sa te apuci sa inveti un sport de iarna, este musai sa iti iei un instructor. Te chinui prea mult altfel si pierzi mult timp pe parcursul procesului de invatare.

Practic am plecat de la asta:

Prima zi pe partia de copilasi

Si am ajuns la asta:

A doua zi pe partia mare intr-un fel de cristiana stangace
Si pentru ca tot vorbeam de a invata sa schiezi, Arena Platos este un loc perfect pentru asta. Are o mini partie separata pentru prima zi de schi, o partie foarte usoara pentru incepatori si o partie putin mai dificila unde faci cunostinta cu o panta mai des intalnita pe alte partii. Nu cred ca am mers vreodata intr-o statiune care sa fie atat de noob/incepatori friendly.

In rest, daca e sa vorbesc din perspectiva snowboarder-ului de 10 ani, Arena Platos nu are partii care sa te provoace sau sa iti satisfaca dorinta de a te da. Sunt mult prea scurte si usoare. Totusi, abonamentul pe o zi este 50 de lei (cam 33% din pretul practicat de alte statiuni) si in general nu stai la coada pentru teleschi. Da, au doar 2 teleschi-uri. Sucks big time pentru placari. [Later edit: mi se face semn in casca ca Arena Platos are 4 teleschiuri, iar 2 partii nu au fost folosite din cauza lipsei de zapada.]

Arena Platos - in stanga e partia putin mai dificila
Alte preturi practicate prin zona: berea la 0,33 e 5 lei, iar mancarea variaza intre intervalul 15-22 de lei. E buna si consistenta. In plus, in ultima saptamana din Februarie - inca mai era zapada. Asta e cel mai mare atuu - practic nu se mai schiaza nicaieri in tara pe partii mai lungi. (Sper sa ma insel, pentru ca as mai avea chef de o tura pe la munte)

Dar sa ne intoarcem la cum am invatat sa schiez.

In afara de instructor, cele doua ore zilnice la spa au avut un rol important in a imi mentine conditia fizica firava pe parcursul saptamanii trecute.Stiu ca am lenevit bine de tot iarna asta si asta se simte.

Am mai zis-o in trecut si continui sa sustin ca dupa o zi de snowboarding serios, o ora petrecuta in sauna sau in baia cu aburi... e facatoare de minuni. Gen moaste care chiar functioneaza. In Austria mai toate pensiunile de prin zona montana au saune, si stiu ei bine de ce. Iti relaxeaza musculatura si da un reset oboselii. De asta ma bucur ca locul in care am stat (Hohe Rinne) avea acces gratuit la spa pentru toti cei cazati. Sper sa fie un trend din ce in ce mai des intalnit si la noi.

Suna prea bine articolul asta, nu? Am invatat. A fost usor. Bla bla. Hai sa ma fac de ras putin cu o cazatura *spionata* de aplicatia iRewind (Android si IOS) de la Orange pe partia din Predeal.



Da ma, a 3-a cazatura si ultima cazatura de saptamana trecuta este pe YouTube. Ce sa ii faci. Mai ai si ghinion. Pacat ca la urmatoarea tura cand m-am dumerit cum e zapada si mi-am permis sa merg mai puternic (e amuzant sa auzi asta din gura unui incepator) .... aveam aplicatia oprita. Totusi, imi place iRewind si sper sa apara pe mai multe partii. E fain sa te dai, iar apoi la baza partiei sa vezi filmuletul coborarii tale din perspectiva camerelor fixe de pe margine.

Asa poti sa iti dai seama de pozitia pe care o ai si ce ai putea sa mai imbunatatesti. Nu cred ca pentru asta au facut-o, dar eu sunt adeptul perfectionarii si apoi a share-uirii pe Facebook. De exemplu in filmuletul de mai sus, pana si eu imi dau seama ca stau intr-o pozitie total gresita. Eh. Mai corectam sezonul urmator, pentru ca iarna asta s-a cam dus in vacanta.

Referitor la vreo concluziile maiestoase dupa aceasta saptamana de #schiem ... hmm. inca sunt de parere ca e mult mai usor sa inveti prima oara sa mergi pe schi-uri. Cazi mai putin... mult mai putin! si opresti mai usor. Nu simti ca pierzi controlul si nici nu percepi vreo panta ca fiind inabordabila. Si pe placa as zice ca iesi din orice situatie cu o frunza facuta, dar pe schiuri nu pare ca faci acest compromis - panta e grea si nu pot sa o cobor asa ca aleg pozitia de siguranta. E mai elegant ce se intampla pe schiuri si nici nu le strici zapada altora. Da! Am zis-o! Snowboarderii in frunza strica partia.

[Si la final, un scurt moment din partea sponsorilor]

#schiem – tabăra de schi pentru bloggeri - este un eveniment organizat de Arena Platoș cu susținerea Orange. Parteneri: Hohe Rinne, Happy Tour și Buonavista

PS. Tot nu o sa renunt la placa de snowboarding. Senzatia unui pulver neatins pe care il "despici" razant cu manusa... e un lucru pe care cu bucurie l-as lua in mormant. Cine a experimentat asta stie despre ce vorbesc! Cine nu, e momentul sa isi puna pe to do list-ul de anul asta!

Au mai scris despre tabara Andra, Simona, Toma, Brylu, Gaben, MirceaIvo, Doru si Ariel.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…