Treceți la conținutul principal

Review: Diablo 3 Reaper of Souls

Un scurt reminder al review-ului pe care l-am facut pentru Diablo 3 - jocul m-a dezamagit. Nu reusea sa se ridice la nivelul asteptarilor create de Diablo 2 si nici nu era distractiv de jucat. In cele 60 de ore de joc nu mi-a picat nicio legendara si era frustrant de greu - lucruri care s-au schimbat acum vreo 2 saptamani cu patch-ul loot 2.0. Practic m-am umplut de legendare si in 30 de minute imi schimbasem jumatate din gear... dar hai sa vorbim de expansion.

Reaper of Souls este asa cum ar fi trebuit sa fie Diablo 3 initial, cel putin in opinia mea. E distractiv si pierzi cu usurinta ore tarzii din noapte fara sa iti dai seama de cat de repede trece timpul. Auction house-ul a disparut, serverele nu au picat si au implementat un sistem de ghilde si comunitati ce aduce experienta sociala la un nou nivel. Este un expansion aproape perfect.

Loot 2.0 o mai ia ocazional pe aratura: Al 3-lea Andariel's Visage care mi-a picat in vreo 4 ore de joc :)
Ce-mi place foarte mult e ca au renuntat la sistemul cretin de crestere a dificultatii - joci tot jocul pe normal ca apoi sa deblochezi nightmare. Mai termini odata jocul pe nightmare pentru a debloca hell, ca apoi sa faci acelasi lucru pentru a ajunge pe inferno. Gata! S-a dus. Poti sa joci jocul o singura data, pe ce dificultate te coafeaza: Normal, Hard, Expert, Master, Torment 1-6. Adversarii fiind pe masura si oferindu-ti mai mult xp si sanse crescute sa iti cada item-uri legendare.

Eu mi-am crescut pe torment 6 un personaj de la 0 la nivelul 60 in 3 ore si 33 de minute. Evident ca eram ajutat de niste prieteni care erau lvl 60 si care practic mi-au deschis drum prin adversari. Parca nici nu am ajuns la jumatatea Actului I cand am facut level 60. Ce rost avea sa joc povestea pentru a nu stiu cata oara? Exact. Bravo Blizzard ca in sfarsit ati inteles!

Stiu ca am zis ca e review de Reaper of Souls, dar e mai mult de Loot 2.0 - patch pe care exista si in Diablo 3 fara sa ai expansiunea cumparata. E foarte greu sa descriu cat de neplacut era sa joci Diablo 3 inainte, situatie care s-a schimbat radical acum. Este fix Diablo 2 reloaded - jocul in care nu exista finalitate si nu te deranjeaza asta: dai in cap la carcaleti cu zambetul pe buze pentru sansa sa iti pice un item care te va ajuta sa ii omori mai repede si mai eficient. Proces pe care il reiei dupa ce iti pica respectivul item. E stupid, nu? Eh. O sa iti placa.

Ce aduce in plus Diablo 3 ROS?

  • o clasa noua (crusader) ce se aseamana foarte mult cu monk-ul
  • new level cap - 70
  • noi legendare si set-uri
  • Actul 5 in care trebuie sa il omori pe Malthael (asta nu e un spoiler)
  • Adventure Mode - un end-game bunicel cu un factor recent de randomness
  • noi skill-uri si rune pentru clasele deja existente
Intrebarea finala e: Merita sa imi cumpar Reaper of Souls sau sa intru in Diablo 3 dupa ce acum cateva luni l-am abandonat? Da! Cu siguranta. Este un Diablo 2 mai bun - si asta o zice omul care a avut un personaj de nivel 94...

Daca vreti sa ne vedem in joc, dati un add: nihasa#2121

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Monitoarele de gaming, 9 ani mai târziu

Săptămâna trecută am dat o fugă să văd cele mai noi monitoare de gaming de la Samsung și mi-am adus aminte de o întâmplare la un lan party de acum 9 ani. Ne-am strâns noi în sufrageria unui prieten și ne-am chinuit regulamentar să facem rețeaua să meargă. Pe vremea aia așa stăteau lucrurile, te strângeai, băgai niște bere și vreo 5 ore te chinuiai să vă vadă rețeaua pe toți.

Octavian Fulger de la WASD primise un monitor de gaming în teste și l-a adus la micul nostru lan party. Ca să înțelegeți ce însemna atunci un monitor de gaming, noi majoritatea încă eram pe monitoare cu tub. Era science fiction ideea de monitor led de gaming.

Ăsta mai avea în plus și comenzile pe touch. Incredibil. Nici nu apăruse prima generație de Iphone, touch-ul era la nivelul fantezist de tehnologie. Eh. Pleacă Fulger să ia niște ceva și ne lasă pe noi, maimuțele, cu monitorul cu touch.

Nu exagerez, cred că 30-40 de minute ne-am chinuit să îl pornim. Ceva nu se lega. Încercam să îl atingem în toate felurile …