Treceți la conținutul principal

Snow on Fire 2014 in Harghita-Madarasi

Weekend-ul trecut am fost in Harghita-Madarasi sa urmaresc una dintre cele mai cunoscute competitii de snowboarding si schi sloapestyle din tara - Snow on Fire. Este a doua oara cand ajung in zona, dar de data asta am reusit sa apreciez mai mult acest coltisor de rai pentru snowboarderi pentru ca am fost intampinat de o vreme superba. Mai tot timpul am stat in tricou, drept urmare m-am bronzat ca un tractorist. Un mic impediment pentru a avea privilegiul sa te dai pe snowboard la sfarsitul lui Martie.

Primul *soc* pe care l-am avut a fost ca aveam zapada excelenta. Intr-o escapada pe teleschi am reusit sa iau o cazatura de toata frumusetea in padure, ca apoi sa am afund in powder pana la brau cand mi-am dat placa jos din picioare. Ah! Ce senzatie! M-am bucurat vreo 5 minute de primul powder adevarat al sezonului (am cam slack-uit anul asta). Al doilea *soc* a venit cand am realizat procentajul de board-eri vs schiori de pe partie: 90-10%. Mai rar vezi asa ceva pe o partie in tara.



Cat despre fratii de placa cu care am impartit partia, m-am simtit ca ultimul om. Toti erau extrem de buni. Credeam ca ma dau decent pe snowboard, pana cand m-am uitat putin in jurul meu: toata lumea facea cate un trick sau o saritura... asa de show. Desi m-au demoralizat putin, am trecut acolo pe to-do list pentru sezonul urmator: trick-uri si cel putin o mana rupta. Kidding *batut in ghips*

Sambata a inceput competitia Snow on Fire, asa ca toata lumea s-a strans in jurul snow park-ului la o bere si niste paine cu untura - alegerea clasica pentru tolanit si bucurat de soarele lenes care ne-a insotit. O adunare pestrita de iubitori de zapada ce nu continea pantofari sau gura casca.

Un mod excelent de a iti petrece weekend-ul: lenevit la soarele care scalda Snow on Fire
62 de sportivi din Romania, Ungaria si Polonia ne-au tinut companie si au animat atmosfera. Dintre acestia, trei m-au impresionat:

  • Michal 'Lego' Ligocki - un polonez extrem de talentant care a fost si la Soci si care pur si simplu refuza sa cada, indiferent de complexitatea trick-ului pe care il facea.
  • Adolf Bobo - Locul 3 la Snowboard Pro, un baiat din Miercurea Ciuc ce traieste pentru snowboard - era cu ratracul prin snowpark si la 11 noaptea si la 7 dimineata, pentru a se asigura ca totul o sa fie perfect.
  • Florin Mirescu - supranumit si Tata Extrem, are 56 ani si acum 7 ani s-a apucat de freestyle skiing. Pana atunci statea cuminte pe partie, dar apoi a prins gustul kicker-elor. E fascinant omul acesta. La el am vazut cea mai urat cazatura din viata mea - un face plant de pe kicker-ul mare - dar apoi s-a ridicat cu zambetul pe buze si dornic sa mai incerce in mansa urmatoare ceva. Incredibil optimism si dragoste pentru sport. Respect.
Nu pot sa vorbesc de Snow on Fire fara sa zic ceva si de Kinda Geza -  omul care s-a zbatut si a facut posibila realizarea acestui snow park de la Harghita-Madarasi. Mi s-a rupt sufletul cand a fost intrebat de Olimpiada si am vazut niste lacrimi in ochii lui. Pentru cei care nu stiu, Geza trebuia sa fie singurul roman la snowboarding la Soci, dar i-au lipsit punctele necesare pentru  ca 2-3 etape de Cupa Mondiala au fost anulate chiar inainte de inceputul Olimpiadei de Iarna. Ce nesansa, ce ghinion. 

Inchei spunand ca ii apreciez foarte mult pe cei de la Burn care cred ca in Romania se poate face si alt sport in afara de fotbal. Este o gura de aer proaspat sa vad brand-uri care sustin si altceva. N-am o problema majora cu fotbalul, doar ca as prefera sa la stirile sportive si alte sporturi - ceva care sa relationeze mai bine cu mine. 

Mai multe informatii despre Snow on Fire gasiti aici intr-un pdf. Clasamentul competitiei de weekend-ul trecut il gasiti aici, iar pentru mai multe poze - puteti sa vedeti la Alin 'Pandutzu' Panda


Anul viitor, tot prin Martie, va avea loc si urmatoarea editie Snow on Fire... poate nu va faceti program in weekend-ul ala :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…