Treceți la conținutul principal

Snow on Fire 2014 in Harghita-Madarasi

Weekend-ul trecut am fost in Harghita-Madarasi sa urmaresc una dintre cele mai cunoscute competitii de snowboarding si schi sloapestyle din tara - Snow on Fire. Este a doua oara cand ajung in zona, dar de data asta am reusit sa apreciez mai mult acest coltisor de rai pentru snowboarderi pentru ca am fost intampinat de o vreme superba. Mai tot timpul am stat in tricou, drept urmare m-am bronzat ca un tractorist. Un mic impediment pentru a avea privilegiul sa te dai pe snowboard la sfarsitul lui Martie.

Primul *soc* pe care l-am avut a fost ca aveam zapada excelenta. Intr-o escapada pe teleschi am reusit sa iau o cazatura de toata frumusetea in padure, ca apoi sa am afund in powder pana la brau cand mi-am dat placa jos din picioare. Ah! Ce senzatie! M-am bucurat vreo 5 minute de primul powder adevarat al sezonului (am cam slack-uit anul asta). Al doilea *soc* a venit cand am realizat procentajul de board-eri vs schiori de pe partie: 90-10%. Mai rar vezi asa ceva pe o partie in tara.



Cat despre fratii de placa cu care am impartit partia, m-am simtit ca ultimul om. Toti erau extrem de buni. Credeam ca ma dau decent pe snowboard, pana cand m-am uitat putin in jurul meu: toata lumea facea cate un trick sau o saritura... asa de show. Desi m-au demoralizat putin, am trecut acolo pe to-do list pentru sezonul urmator: trick-uri si cel putin o mana rupta. Kidding *batut in ghips*

Sambata a inceput competitia Snow on Fire, asa ca toata lumea s-a strans in jurul snow park-ului la o bere si niste paine cu untura - alegerea clasica pentru tolanit si bucurat de soarele lenes care ne-a insotit. O adunare pestrita de iubitori de zapada ce nu continea pantofari sau gura casca.

Un mod excelent de a iti petrece weekend-ul: lenevit la soarele care scalda Snow on Fire
62 de sportivi din Romania, Ungaria si Polonia ne-au tinut companie si au animat atmosfera. Dintre acestia, trei m-au impresionat:

  • Michal 'Lego' Ligocki - un polonez extrem de talentant care a fost si la Soci si care pur si simplu refuza sa cada, indiferent de complexitatea trick-ului pe care il facea.
  • Adolf Bobo - Locul 3 la Snowboard Pro, un baiat din Miercurea Ciuc ce traieste pentru snowboard - era cu ratracul prin snowpark si la 11 noaptea si la 7 dimineata, pentru a se asigura ca totul o sa fie perfect.
  • Florin Mirescu - supranumit si Tata Extrem, are 56 ani si acum 7 ani s-a apucat de freestyle skiing. Pana atunci statea cuminte pe partie, dar apoi a prins gustul kicker-elor. E fascinant omul acesta. La el am vazut cea mai urat cazatura din viata mea - un face plant de pe kicker-ul mare - dar apoi s-a ridicat cu zambetul pe buze si dornic sa mai incerce in mansa urmatoare ceva. Incredibil optimism si dragoste pentru sport. Respect.
Nu pot sa vorbesc de Snow on Fire fara sa zic ceva si de Kinda Geza -  omul care s-a zbatut si a facut posibila realizarea acestui snow park de la Harghita-Madarasi. Mi s-a rupt sufletul cand a fost intrebat de Olimpiada si am vazut niste lacrimi in ochii lui. Pentru cei care nu stiu, Geza trebuia sa fie singurul roman la snowboarding la Soci, dar i-au lipsit punctele necesare pentru  ca 2-3 etape de Cupa Mondiala au fost anulate chiar inainte de inceputul Olimpiadei de Iarna. Ce nesansa, ce ghinion. 

Inchei spunand ca ii apreciez foarte mult pe cei de la Burn care cred ca in Romania se poate face si alt sport in afara de fotbal. Este o gura de aer proaspat sa vad brand-uri care sustin si altceva. N-am o problema majora cu fotbalul, doar ca as prefera sa la stirile sportive si alte sporturi - ceva care sa relationeze mai bine cu mine. 

Mai multe informatii despre Snow on Fire gasiti aici intr-un pdf. Clasamentul competitiei de weekend-ul trecut il gasiti aici, iar pentru mai multe poze - puteti sa vedeti la Alin 'Pandutzu' Panda


Anul viitor, tot prin Martie, va avea loc si urmatoarea editie Snow on Fire... poate nu va faceti program in weekend-ul ala :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Quick Fashion Question: ce te-ar deranja mai mult între un burger storcit și un tânăr bătut?

Mă uitam la reclama asa și mă gândeam cât de ușor au punctat fix unde trebuie natura umană. Cât de ușor e să ignori o agresiune atunci când nu e te privește direct. Bystander Efect în toată frumusețea lui.

Am stat să mă gândesc puțin dacă pe vremea mea se întâmpla ceva de genul și nu țin minte să fi fost vreodată în căruța celor agresați. Mă gândesc că la cât de ușor vede Internetul lucrurile în alb și negru, probabil am fost în cealaltă tabără - a celor care agresau. Acum dacă ar trebui să mă apar aș spune că e o diferența între glumițe adolescentine și violență/răutate. De astea din urmă n-am dat dovadă așa că pot să dorm liniștit noaptea.

Revenind la reclamă, e fix ce trebuie. Un insight perfect adevărat oriunde în lumea asta, un concept destul de simplu cât să fie înțeles de toată lumea și o execuție fără prea mult tam tam. Îmi place și mi-ar plăcea să văd ceva asemănător și pe la ONG-urile noastre care o dau într-o lacrimogenă care nu prea prinde decât pe la oamenii din publicit…

Heineken Blade - un fel de R2D2 al dozatoarelor de bere

Vineri când toată lumea rupea ușa pentru a fugi la mare, eu eram la Galateca să aflu mai multe despre cum Heineken vrea aducă berea draught în cât mai multe locuri ce în mod tradițional nu o serveau din considerente de volum/spațiu.

Ca să fiu sincer mi-a luat ceva să îmi dau seama care sunt locurile astea de care vorbeau ei. În afară de ceainării și coffee shop-uri, nu mi-am amintit pe moment de niciun loc în care am fost și nu servea bere la draught. Apoi m-a pălit - o mulțime de restaurante, locații nonconformiste și cinematografe stau destul de prost la capitolul ăsta.



Roboțelul cu care s-au gândit să cucerească această lume fără bere la halbă este celdin imagine și se numește Heineken Blade.Arată mai mult a espressor decât aduce a dozator de bere, iar din acest motiv este și destul de portabil încât să meargă pus cam pe unde e nevoie.

Are aproape 26 de kilograme cu tot cu "butoiul" de 8 litri și poate să răcească 30-32 de draught-uri de 0.25 la 2 grade. Odată înțepat bu…

Dis de dimineață vezi o variantă mai bună de oameni

De vreo două săptămâni de când am început să ies cu bestia p-afară am tot remarcat lucrul ăsta. Oamenii sunt mai buni de dimineață. Mult mai buni. Indiferent de statut social sau ce au de făcut, sunt mult mai prietenoși, dau binețe și chiar intră în mici conversații cu tine ca necunoscut.

Nu zic că nu ajută și cățelul pentru a sparge gheața, dar am văzut mai multe zâmbete diminețile astea decât am văzut în doi ani jumătate de mers cu metroul pe linia Pipera. E ceva în aer când nici nu s-a crăpat de ziuă de relaxează lumea.

N-am văzut pe nimeni să se grăbească sau să pară împovărat de gânduri, iar asta cred că se datorează în mod special lipsei de aglomerație. Bulevardele sunt larg deschise, pe străduțe se circulă fără probleme și chiar mijloacele de transport sunt primitoare și aerisite. Chiar e ceva în aer ce se simte și care parcă spune tuturor: e un nou început.

Studii despre efectul aglomerației și agitația unei metropole probabil că s-au făcut, dar n-am nevoie de ele să îmi întă…