Treceți la conținutul principal

In cautarea simplitatii

Ieri mi-am dat seama ca s-au implinit 9 ani de cand am blogul asta, moment in care mi-am zis ca e cazul sa schimb ceva la el. Template-ul era cel mai usor lucru de modificat. Vorba vine, pentru ca pe Blogger (da, tot pe blogger sunt) chiar este o provocare sa gasesti o tema decenta. Toate sunt incredibil de hidoase si nostalgice dupa anii 2000. Chiar m-am gandit sa ma mut pe Ghost (the new cool kid in blogging), dar cumva cumva s-au aliniat planetele, pentru ca cineva chiar a scos o tema decenta de Blogger.

E drept ca aduce foarte mult a Medium, dar cred ca acesta e si motivul pentru care imi place atat de mult. Cum sa nu-ti placa cum e desenat si gandit Medium? Este perfect pentru content. Fara briz-briz-uri sau alte lucruri care sa iti distraga atentia. Fara o mie de widget-uri pe care doar owner-ul le apreciaza. Fara sa incerce sa iti mai fure un pageview. 

Este cum ar trebui sa fie un site de content. 

Un printscreen pentru posteritate

Si pentru ca tot am schimbat template-ul, am renuntat si la Google+ Comments. Oricat de mult imi placeau, e dificil sa treci peste eternele probleme pe care le aveau. Nu vorbesc de "iti vinzi sufletul Google-ului", pentru ca n-am o problema cu aia, ci despre bug-urile dospite prin sistemul de notificari. Sistem care mai mult nu functiona. 

Si cu asta am motivat schimbarile de pe blog. Ca intotdeauna, parerea voastra este importanta si apreciata. Feedback is 50!

Comentarii

  1. "Este cum ar trebui sa fie un site de content."


    Acum mai lipsește să pui content.

    RăspundețiȘtergere
  2. If you build it, content will come :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Diablo 3: Rise of the Necromancer a ieșit fix cum trebuia să fie

Versiunea scurtă la ce vreau să zic este deja în titlu.

Versiunea lungă este că după vreo 2-3 ore jucate pot spune cu mâna pe inimă că îmi place necromanul mai mult decât jumătate din clasele din Diablo 3. Aduce destul de mult a ceea ce am jucat aproape obsesiv în Diablo 2 și lucrul ăsta nu poate decât să mă bucure. Nu la fel de mult ca anunțul unei versiuni remastered D2, dar p-acolo.

De fapt DLC-ul ăsta este atât de bine închegat încât singurul reproș pe care îl am este referitor la decizia de a aduce necromancerul în universul Diablo 3 printr-un DLC și nu o expansiune. Blizzard fiind printre puținele companii care ignoraseră modul ăsta de muls bani. Ei lucrau 2-3 ani, făceau o expansiune, îi trânteau un preț de 60 de euro și știam că am o grămadă de conținut de care pot să mă bucur.

Pachetul ăsta digital e relativ ieftin pentru un DLC, doar 15 euro, dar s-ar putea să fie primul dintr-o întreagă serie. Lucru care sincer nu mă coafează. Nu pentru că sunt scârțar, dar pentru că DLC-u…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Era un băiat bun, da' nu dona zilnic la ONG-uri

Zilnic trăiesc rușinea aceasta: Sunt puțin întârziat spre birou și trebuie să trec printr-o gașcă de tineri energici îmbrăcați relativ la fel care îmi pun de fiecare dată aceeași întrebare.

- Bună! Vrei să faci o faptă bună?

Ce să le răspund? Că nu am timp? Că deja am întârziat la birou? Că am donat relativ recent? Am folosit deja toate scuzele. Îi văd zilnic în același loc prin care din păcate trebuie să trec pentru a ajunge la birou. Nu pot să donez zilnic.

Am ajuns să consider o zi bună atunci când bag privirea în pământ, trec pe lângă ei și nu se lipește niciunul de mine să mă întrebe cum mă cheamă, unde lucrez și dacă aș vrea să fac o faptă bună. Trăiesc cu frică, pe bune.

Frică pentru că nu vreau să fiu răutăcios cu ei și să le știrbesc entuziasmul pentru voluntariat, dar vreau să pot merge în fiecare dimineață la birou fără să ajung să mă întreb dacă sunt o persoană bună sau nu. Știu că sunt.

Ce mișto ar fi dacă cineva care îi organizează pe copiii ăștia nu i-ar mai trimite să…