Treceți la conținutul principal

Povestea unui hipster milionar care doarme intr-un Volkswagen Bus

Am inceput  de 5 ori prima propozitie a acestei insemnari. Ba vroiam sa fac o gluma doua la adresa hipsterilor, ba vroiam sa incep cu o lauda la adresa omului asta care pare ca a gasit acel carpe diem - asa ca am lasat-o balta.

Hipster sau nu, pare sa fie the one true hipster.

Despite his 1.82€ million signing bonus, Norris lives off just 728.27€ a month. In an interview with ESPN he was asked why he chooses to continue to live so conservatively. He asked back, "Who am I to deserve that? What have I really done?” He has also said, "I'm actually more comfortable being kind of poor," as it helps him maintain a minimalist lifestyle and resist conformity. (de pe wiki)

 

Nu vreau sa interpretati asta drept o rautate, dar as fi curios de un follow up peste vreo 5-10 ani.  Va functiona si atunci? Spiritul asta de cautare a libertatii are un termen de expirare?  Sunt niste intrebari care ar putea sa aiba raspunsuri cu adevarat interesante.

Comentarii

  1. exact asa! ai dreptate! mixt feelings! il admir si cred ca e putin nebun, in acelasi timp.. imi place, dar imi vine sa-l plesnesc inapoi in...obisnuit?! misto! multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. gheorghe burdujan30 martie 2015, 14:56

    "Spiritul asta de cautare a libertatii are un termen de expirarare?" Îmi
    place această întrebare pe care ţi-o pui sau o pui cititorilor tăi.
    Două ar putea să fie răspunsurile: 1. Da, are, la oamenii care se
    blazează, care sunt limitaţi la lucrurile mărunte care le fac viaţa
    confortabilă. 2. Nu, niciodată la cei dotaţi cu spirit creativ, la cei
    care cercetează cu mugurii de suflet fiecare nouă provocare, fiecare
    nouă dimineaţă, mai înainte de a-şi bea materiala cafea. Nu vârsta
    biologică determină capătul termenului de expirare, ci anvergura
    spirituală!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…