Treceți la conținutul principal

Povestea unui hipster milionar care doarme intr-un Volkswagen Bus

Am inceput  de 5 ori prima propozitie a acestei insemnari. Ba vroiam sa fac o gluma doua la adresa hipsterilor, ba vroiam sa incep cu o lauda la adresa omului asta care pare ca a gasit acel carpe diem - asa ca am lasat-o balta.

Hipster sau nu, pare sa fie the one true hipster.

Despite his 1.82€ million signing bonus, Norris lives off just 728.27€ a month. In an interview with ESPN he was asked why he chooses to continue to live so conservatively. He asked back, "Who am I to deserve that? What have I really done?” He has also said, "I'm actually more comfortable being kind of poor," as it helps him maintain a minimalist lifestyle and resist conformity. (de pe wiki)

 

Nu vreau sa interpretati asta drept o rautate, dar as fi curios de un follow up peste vreo 5-10 ani.  Va functiona si atunci? Spiritul asta de cautare a libertatii are un termen de expirare?  Sunt niste intrebari care ar putea sa aiba raspunsuri cu adevarat interesante.

Comentarii

  1. exact asa! ai dreptate! mixt feelings! il admir si cred ca e putin nebun, in acelasi timp.. imi place, dar imi vine sa-l plesnesc inapoi in...obisnuit?! misto! multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. gheorghe burdujan30 martie 2015, 14:56

    "Spiritul asta de cautare a libertatii are un termen de expirarare?" Îmi
    place această întrebare pe care ţi-o pui sau o pui cititorilor tăi.
    Două ar putea să fie răspunsurile: 1. Da, are, la oamenii care se
    blazează, care sunt limitaţi la lucrurile mărunte care le fac viaţa
    confortabilă. 2. Nu, niciodată la cei dotaţi cu spirit creativ, la cei
    care cercetează cu mugurii de suflet fiecare nouă provocare, fiecare
    nouă dimineaţă, mai înainte de a-şi bea materiala cafea. Nu vârsta
    biologică determină capătul termenului de expirare, ci anvergura
    spirituală!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…