Treceți la conținutul principal

Povestea unui hipster milionar care doarme intr-un Volkswagen Bus

Am inceput  de 5 ori prima propozitie a acestei insemnari. Ba vroiam sa fac o gluma doua la adresa hipsterilor, ba vroiam sa incep cu o lauda la adresa omului asta care pare ca a gasit acel carpe diem - asa ca am lasat-o balta.

Hipster sau nu, pare sa fie the one true hipster.

Despite his 1.82€ million signing bonus, Norris lives off just 728.27€ a month. In an interview with ESPN he was asked why he chooses to continue to live so conservatively. He asked back, "Who am I to deserve that? What have I really done?” He has also said, "I'm actually more comfortable being kind of poor," as it helps him maintain a minimalist lifestyle and resist conformity. (de pe wiki)

 

Nu vreau sa interpretati asta drept o rautate, dar as fi curios de un follow up peste vreo 5-10 ani.  Va functiona si atunci? Spiritul asta de cautare a libertatii are un termen de expirare?  Sunt niste intrebari care ar putea sa aiba raspunsuri cu adevarat interesante.

Comentarii

  1. exact asa! ai dreptate! mixt feelings! il admir si cred ca e putin nebun, in acelasi timp.. imi place, dar imi vine sa-l plesnesc inapoi in...obisnuit?! misto! multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. gheorghe burdujan30 martie 2015, 14:56

    "Spiritul asta de cautare a libertatii are un termen de expirarare?" Îmi
    place această întrebare pe care ţi-o pui sau o pui cititorilor tăi.
    Două ar putea să fie răspunsurile: 1. Da, are, la oamenii care se
    blazează, care sunt limitaţi la lucrurile mărunte care le fac viaţa
    confortabilă. 2. Nu, niciodată la cei dotaţi cu spirit creativ, la cei
    care cercetează cu mugurii de suflet fiecare nouă provocare, fiecare
    nouă dimineaţă, mai înainte de a-şi bea materiala cafea. Nu vârsta
    biologică determină capătul termenului de expirare, ci anvergura
    spirituală!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…