Treceți la conținutul principal

Povestea unui hipster milionar care doarme intr-un Volkswagen Bus

Am inceput  de 5 ori prima propozitie a acestei insemnari. Ba vroiam sa fac o gluma doua la adresa hipsterilor, ba vroiam sa incep cu o lauda la adresa omului asta care pare ca a gasit acel carpe diem - asa ca am lasat-o balta.

Hipster sau nu, pare sa fie the one true hipster.

Despite his 1.82€ million signing bonus, Norris lives off just 728.27€ a month. In an interview with ESPN he was asked why he chooses to continue to live so conservatively. He asked back, "Who am I to deserve that? What have I really done?” He has also said, "I'm actually more comfortable being kind of poor," as it helps him maintain a minimalist lifestyle and resist conformity. (de pe wiki)

 

Nu vreau sa interpretati asta drept o rautate, dar as fi curios de un follow up peste vreo 5-10 ani.  Va functiona si atunci? Spiritul asta de cautare a libertatii are un termen de expirare?  Sunt niste intrebari care ar putea sa aiba raspunsuri cu adevarat interesante.

Comentarii

  1. exact asa! ai dreptate! mixt feelings! il admir si cred ca e putin nebun, in acelasi timp.. imi place, dar imi vine sa-l plesnesc inapoi in...obisnuit?! misto! multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. gheorghe burdujan30 martie 2015, 14:56

    "Spiritul asta de cautare a libertatii are un termen de expirarare?" Îmi
    place această întrebare pe care ţi-o pui sau o pui cititorilor tăi.
    Două ar putea să fie răspunsurile: 1. Da, are, la oamenii care se
    blazează, care sunt limitaţi la lucrurile mărunte care le fac viaţa
    confortabilă. 2. Nu, niciodată la cei dotaţi cu spirit creativ, la cei
    care cercetează cu mugurii de suflet fiecare nouă provocare, fiecare
    nouă dimineaţă, mai înainte de a-şi bea materiala cafea. Nu vârsta
    biologică determină capătul termenului de expirare, ci anvergura
    spirituală!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …