Treceți la conținutul principal

Ghid de supravietuire la Festivalul International de Teatru de la Sibiu

Dupa 5 ani de mers cu sfintenie la festivalul de teatru, as putea sa scriu doua trei sugestii despre cum ar trebui sa se abordeze mersul la festival.


  • Ia-ti camera undeva in centru. Este mai scump, dar in cateva minute te-ai dus si te-ai si intors in Piata Mare/Mica. Un real avantaj daca e sa ma intrebi pe mine.
  • O sa mergi mult (8-10+ km), o buna parte chiar pe piatra cubica, asa ca ia-ti ceva comod de incaltat. Oricum pe nimeni nu o sa intereseze cu ce esti incaltat/a.
  • Biletele se iau din timp (3+ saptamani) daca vrei sa mai prinzi locuri. Este exclus sa incerci sa le iei de la fata locului. Mai toate spectacolele sunt sold out, iar apoi pe scari stau cei cu badge-uri de festival (presa, voluntari, alti artisti).
  • O sa ploua si o sa fie frig. Regula valabila pentru orice #FITS ce a fost si care va urma. O data tot va ploua, iar noaptea se poate lasa frigul destul de repede pe la 00 cand se termina spectacolele in Piata Mare. Asa ca ia-ti o umbrela si ceva gros la tine.
  • E bine sa vezi cam doua spectacole pe seara ca altfel te aglomerezi si pierzi lucrurile care se intampla pe pietonala sau in piete. Lucruri spectaculoase. 
  • Orele la care ar trebui sa fie cele doua spectacole sunt urmatoarele: 17-18, 20-21. Asa o sa poti sa prinzi lucrurile de pe pietonala (inainte de 17), sa mananci ceva de seara si sa vezi spectacolul din Piata Mare (dupa 22).
  • Daca nu ai vazut Faust al lui Purcarete, trebuie sa te duci sa il vezi. O sa te intrebe toate lumea de el, iar raspunsul tau nu trebuie sa fie Nu l-am vazut.
  • Cauta informatii si recomandari de spectacole inainte sa te apunci sa iei bilete. Daca te apuci sa iei orbeste, ai sanse foarte mari sa impusti ceva ce nu e pe gustul tau si care transforma minutele in ani.
  • Totusi, daca nu ai timp, poti sa folosesti regula asta de baza: spectacolele care se joaca in sali mari (Casa de Cultura a Sindicatelor - sala A, Sala Thalia, Teatrul National Radu Stanca sau Teatrul Gong) or sa fie mai pe gustul tuturor. Nu vreau sa zic bune, dar sunt genul de spectacole populare.
  • Spectacolele din sali mici, sali de sport sau alte improvizatii asemanatoare, sunt putin cam abstracte. De ani de zile prind la Sala Studio (din spatele Casei de Cultura a Sindicatelor) one man show-uri greu de digerat. De ce totusi insist? Masochism as putea spune.
  • Ia-ti ochelarii de vedere cu tine. Multe spectacole sunt in alte limbi si s-ar putea sa ai o surpriza neplacuta ca poti sa citesti subtitratea. In plus, e pacat ca acesta sa fie motivul pentru care sa nu poti sa apreciezi un spectacol japonez.
  • Nu prea poti sa gresesti cu un spectacol de dans. Sunt impresionante.
  • Cara dupa tine o baterie externa sau un incarcator solar. Nu o sa stai suficient de mult langa o prinza, iar bateria telefonului o sa se goleasca destul de repede de la statul pe wifi-uri. Da, gasesti usor wireless-uri. 
  • Trebuie sa ai in permanenta un program cu tine. E drept ca site-ul festivalului (http://www.sibfest.ro/) este optimizat pentru mobile, dar nimic nu se compara cu batranul program de hartie.
  • Cafea buna se bea la Espressee (fostul Mojo ) si Lili's Caffe. In plus, la primul loc gasesti si berea Terapia din Timisoara - asta e pentru cunoscatori. Preturile sunt de Starbucks :)
  • Cea mai buna ciorba de burta o gasesti la Kon Tiki - loc unde vei vedea oameni la costum impartind aceasi masa cu oameni in salopete murdare. Atat de buna e ciorba.
Gata. Acum esti pregatit sa mergi la Festivalul International de Teatru de la Sibiu (#fits2015). 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…