Treceți la conținutul principal

Branza, branza cat vezi cu ochii

Ce stiu eu despre branza? Mai nimic. Nu m-am abatut vreodata prea departe de cele mai populare si comerciale sortimente. Merg cu rosii si cateodata in salata, dar cine naiba mananca salata...

Ei bine, aseara am terminat generala de branza intr-un testing extensiv de sortimente venite de prin pesterile romanesti, insulele italiene, Grecia continentala si romantica Franta. Zic generala pentru ca in acest moment as fi la fel de nepregatit pentru BACul lactic precum elevii din Giurgiu (sa le explic si lor gluma: de cativa ani incoace aveti promovabilitate 1 din 3).

Dar sa ne vedem de branza noastra.


Am inceput cu niste branza de Nasal, maturata intr-o pestera mioritica, am combinat-o cu niste cipriota/greceasca (Haloummi si Feta) si apoi m-am indragostit de niste branza in pasta tare de capra si branza in pasta tare de capra cu piper (de la Elcomex).

Cea cu piper era chiar putin nesimtita pentru papilele gustative. Te purta intr-un carusel de arome inainte sa te izbeasca violent intr-o mare de iuteala. Dar ma stiti, apreciez iuteala asa ca am reusit  a trebuit noi sa ne intelegem cumva.


Pe platoul italian se stransesera cam multe pretendente pentru titlul de cea mai buna branza pentru nihasa, dar n-a fost sa fie iubire din aia adevarata pe care o vezi pe marele ecran cu Ryan (Gosling pentru cei neinitiati).

Franta si-a trimis reprezentanta de soi (Brie), dar ce sa faci cand vine cu fitele astea de vedeta si nu livreaza promisiunea? Incerci sa gasesti un umar sicilian pe care sa plangi: Pepatom (branza artizanala cu piper facuta adusa de Alessandro).

Cand credeai ca scapi si ca s-a terminat naiba cu atata branza, venea platoul de mai jos.

De la stanga la dreapta: Kefalotiri Saganaki, Saganaki Naxiotico si ceva cu spanac

Halloumi, Kefalotiri Saganaki, Graviera Naxos, Feta Mpouyourdi si Saganaki Naxiotico s-au incolonat si au facut la final un cordon de netrecut. Eu, ca un erou al capitalismului, am tras sa ma impotrivesc asaltului grecesc de branza la cuptor, dar cat poti sa rezisti de unul singur?

De la stanga la dreapta: Halloumi si Graviera Naxos (cred)
Si acum imi e greu sa ma uit la imaginile astea fara sa fac o pavloviana, chiar de au trecut mai bine de 12 ore. Daca e sa ma uit la jumatatea plina a paharului, e bine ca stau la 10 minute de Taverna Meze (website) - cei care ofera aceste gustarele.

Ieri nu stiam eu foarte multe despre branzeturi, dar acum am doua sortimente cu care as vrea sa ma intalnesc mai des: capra aia cu piper de care ziceam mai sus si Halloumi acesta prajit pe gratara. Yammy.

ps. Multumesc pentru invitatie Doru si Mircea, m-ati scos din bezna fara de zer!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…