Treceți la conținutul principal

Branza, branza cat vezi cu ochii

Ce stiu eu despre branza? Mai nimic. Nu m-am abatut vreodata prea departe de cele mai populare si comerciale sortimente. Merg cu rosii si cateodata in salata, dar cine naiba mananca salata...

Ei bine, aseara am terminat generala de branza intr-un testing extensiv de sortimente venite de prin pesterile romanesti, insulele italiene, Grecia continentala si romantica Franta. Zic generala pentru ca in acest moment as fi la fel de nepregatit pentru BACul lactic precum elevii din Giurgiu (sa le explic si lor gluma: de cativa ani incoace aveti promovabilitate 1 din 3).

Dar sa ne vedem de branza noastra.


Am inceput cu niste branza de Nasal, maturata intr-o pestera mioritica, am combinat-o cu niste cipriota/greceasca (Haloummi si Feta) si apoi m-am indragostit de niste branza in pasta tare de capra si branza in pasta tare de capra cu piper (de la Elcomex).

Cea cu piper era chiar putin nesimtita pentru papilele gustative. Te purta intr-un carusel de arome inainte sa te izbeasca violent intr-o mare de iuteala. Dar ma stiti, apreciez iuteala asa ca am reusit  a trebuit noi sa ne intelegem cumva.


Pe platoul italian se stransesera cam multe pretendente pentru titlul de cea mai buna branza pentru nihasa, dar n-a fost sa fie iubire din aia adevarata pe care o vezi pe marele ecran cu Ryan (Gosling pentru cei neinitiati).

Franta si-a trimis reprezentanta de soi (Brie), dar ce sa faci cand vine cu fitele astea de vedeta si nu livreaza promisiunea? Incerci sa gasesti un umar sicilian pe care sa plangi: Pepatom (branza artizanala cu piper facuta adusa de Alessandro).

Cand credeai ca scapi si ca s-a terminat naiba cu atata branza, venea platoul de mai jos.

De la stanga la dreapta: Kefalotiri Saganaki, Saganaki Naxiotico si ceva cu spanac

Halloumi, Kefalotiri Saganaki, Graviera Naxos, Feta Mpouyourdi si Saganaki Naxiotico s-au incolonat si au facut la final un cordon de netrecut. Eu, ca un erou al capitalismului, am tras sa ma impotrivesc asaltului grecesc de branza la cuptor, dar cat poti sa rezisti de unul singur?

De la stanga la dreapta: Halloumi si Graviera Naxos (cred)
Si acum imi e greu sa ma uit la imaginile astea fara sa fac o pavloviana, chiar de au trecut mai bine de 12 ore. Daca e sa ma uit la jumatatea plina a paharului, e bine ca stau la 10 minute de Taverna Meze (website) - cei care ofera aceste gustarele.

Ieri nu stiam eu foarte multe despre branzeturi, dar acum am doua sortimente cu care as vrea sa ma intalnesc mai des: capra aia cu piper de care ziceam mai sus si Halloumi acesta prajit pe gratara. Yammy.

ps. Multumesc pentru invitatie Doru si Mircea, m-ati scos din bezna fara de zer!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…