Treceți la conținutul principal

Pai si cum facem Zelist mai bun?

Referitor la discutiile care au acaparat blogosfera in ultimele 2-3 zile, cred ca am uitat sa fim si constructivi. Nu e nimic rau sa mai dai cu bocancu sau sa tragi de ureche, dar parca dormi mai impacat atunci cand oferi si o solutie problemei prezentate. Cu ideea asta in cap, m-am intrebat cum as face eu un Zelist Ze Top mai bun.

In primul rand as elimina blogurile inactive de X luni (sa zicem trei). Daca nu poti sa te tii de blogging, poate nu e cazul sa oferi scor altor bloguri. In cazul meu, 90% din blogurile care ma linkeaza sunt moarte de peste 3 ani. 

Deja cu aceasta miscare am eliminat 87.5% din top + scorul pe care il ofereau aceastea. Pare un lucru drastic, dar e firesc sa se intample asa cand ai doar 11 000 de bloguri active din 88 000. 

Urmatorul pas e sa limitezi scorul pe care un blog de pe wordpress.com sau blogger.com poate sa il ofere altor bloguri. Nu pare echitabil, dar nici ei nu au luat bloggingul atat de serios incat sa se supere. 

Acum deja parca avem un Zelist mai curat, ne bucuram de el si incepem sa avem grija la abuzuri. Faci in asa fel incat un blog nu mai trimita scor dupa ce a link-uit in articole alt blog de mai mult de 3 ori pe luna. Este suficient. Am inteles ca sunteti prieteni si faceti multe lucruri impreuna... 



Dar l-as face si putin competitiv. As degrada saptamanal scorul in functie de locul pe care il ocupi. Esti in primii 500? Pierzi 3% scor pe saptamana. Esti in primii 250? Pierzi 5%. Esti in top 50? 7%. Doar asa ca sa nu incepi sa slackuiesti si sa te faci comod. Vrei sa fii cat mai sus in top, apuca-te si scrie articole pe care se le preia si alti bloggeri. 

Si topul asta l-as numi Zelist 2.0 si l-as explica pana la fiecare sub indice folosit in formula de calcul. In plus, as pune si un buton de report, doar asa in ideea ca mi-a scapat ceva.

Taaaddaaa! Ochiometric pare ca am rezolva problema. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…