Treceți la conținutul principal

Unde găsești pubelele de reciclare selectivă?

Harta punctelor de reciclare
Harta reciclării - utilă pentru toți bucureștenii mai puțin cei din sectorul 4
Lucrul de anul trecut de care sunt cel mai mândru e că am reușit să reciclez toate sticlele de bere/vin/etc folosite acasă. Asta și toate bateriile, dar alea să zicem că implică un efort mai mic.

Sticlele au fost cele problematice. Sunt voluminoase, sunt grele și cele mai aproape pubele de reciclare selectiva se găsesc la vreo 800 de metri de casă. Totuși, m-am descurcat admirabil. Cărat cu stoicism plase peste plase de sticle goale spre vizibila surprindere a oamenilor de pe stradă.

Anul ăsta mi-am propus să reciclez o bună parte din hârtia și plasticele folosite. Zic o bună parte pentru că aici lucrurile nu sunt chiar atât de simple. De exemplu cartonul cutiilor de lapte cică trebuie reciclat la plastice - lucrurile astea trebuie cumva învățate, iar asta necesită un timp de adaptare.

Și nu doar timp - ai nevoie și de un loc unde poți să găsești toate informațiile de care ai nevoie. Oricât de numeroase sunt site-urile diferitelor ong-uri care se ocupă cu reciclarea, utilizabilitatea lor este aproape zero. Nu vorbesc doar de UX-ul si designul din secolul trecut, ci și de lipsa de coerență a informațiilor transmise. Un site îmi spunea ca ambalajele de plastic în care vin produsele alimentare nu se reciclează, altul îmi spune că e ok dacă le cureți înainte. În cine să am încredere?

Dar până să ajungi la reciclarea efectivă, trebuie să descoperi unde poți să faci asta. Aici intervine nevoia unei hărți care deja există, dar este incompletă. De exemplu în sectorul 4 s-ar părea ca nu există nici măcar o pubelă de reciclare selectivă. Eu știu cel putin două, așa ca presupun că sectorul 4 a tras paiul mai scurt.

În rest www.hartareciclarii.ro e chiar ok, dar nu pot să nu remarc distanțele generoase pe care trebuie să le parcurgi pentru a recicla lucruri mai exotice. Nici cu plasticele, hârtiile și sticlele nu îmi este rușine că toate pubelele par să fie cam răsfirate. Și nu, mersul cu mașina până la pubelele de reciclare selectiva este puțin in sfera ironicului. Aștept cu interes legea în care fiecare bloc o să fie obligat să aibă cele 3 pubele colorate.

Totuși, chiar și cu toate dificultățile astea este ușor să reciclezi. Doar nu face ca mine: n-are rost să mergem de mai multe ori; hai să umplem sacul mare cu *hârtie, sticlă sau plastic* înainte să îl ducem. Regreți imediat decizia când îl iei în spate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…