Treceți la conținutul principal

Unde găsești pubelele de reciclare selectivă?

Harta punctelor de reciclare
Harta reciclării - utilă pentru toți bucureștenii mai puțin cei din sectorul 4
Lucrul de anul trecut de care sunt cel mai mândru e că am reușit să reciclez toate sticlele de bere/vin/etc folosite acasă. Asta și toate bateriile, dar alea să zicem că implică un efort mai mic.

Sticlele au fost cele problematice. Sunt voluminoase, sunt grele și cele mai aproape pubele de reciclare selectiva se găsesc la vreo 800 de metri de casă. Totuși, m-am descurcat admirabil. Cărat cu stoicism plase peste plase de sticle goale spre vizibila surprindere a oamenilor de pe stradă.

Anul ăsta mi-am propus să reciclez o bună parte din hârtia și plasticele folosite. Zic o bună parte pentru că aici lucrurile nu sunt chiar atât de simple. De exemplu cartonul cutiilor de lapte cică trebuie reciclat la plastice - lucrurile astea trebuie cumva învățate, iar asta necesită un timp de adaptare.

Și nu doar timp - ai nevoie și de un loc unde poți să găsești toate informațiile de care ai nevoie. Oricât de numeroase sunt site-urile diferitelor ong-uri care se ocupă cu reciclarea, utilizabilitatea lor este aproape zero. Nu vorbesc doar de UX-ul si designul din secolul trecut, ci și de lipsa de coerență a informațiilor transmise. Un site îmi spunea ca ambalajele de plastic în care vin produsele alimentare nu se reciclează, altul îmi spune că e ok dacă le cureți înainte. În cine să am încredere?

Dar până să ajungi la reciclarea efectivă, trebuie să descoperi unde poți să faci asta. Aici intervine nevoia unei hărți care deja există, dar este incompletă. De exemplu în sectorul 4 s-ar părea ca nu există nici măcar o pubelă de reciclare selectivă. Eu știu cel putin două, așa ca presupun că sectorul 4 a tras paiul mai scurt.

În rest www.hartareciclarii.ro e chiar ok, dar nu pot să nu remarc distanțele generoase pe care trebuie să le parcurgi pentru a recicla lucruri mai exotice. Nici cu plasticele, hârtiile și sticlele nu îmi este rușine că toate pubelele par să fie cam răsfirate. Și nu, mersul cu mașina până la pubelele de reciclare selectiva este puțin in sfera ironicului. Aștept cu interes legea în care fiecare bloc o să fie obligat să aibă cele 3 pubele colorate.

Totuși, chiar și cu toate dificultățile astea este ușor să reciclezi. Doar nu face ca mine: n-are rost să mergem de mai multe ori; hai să umplem sacul mare cu *hârtie, sticlă sau plastic* înainte să îl ducem. Regreți imediat decizia când îl iei în spate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …