Treceți la conținutul principal

O generație care se poate concentra mai puțin decât o găină

O generație care se poate concentra mai puțin ca o găină

Eram aseară în metrou și făceam ceea ce fac de fiecare dată când prind aglomerație: trăgeam cu ochiul la ce fac oamenii în telefoane. E un sport care oferă o înțelegere a consumatorului mai bine ca orice studiu de renume și mai pune mintea la lucru puțin. Aseară, pentru prima oară în viață, n-am putut să-mi fac jocul pe motiv de defecțiune hardware.

Lângă mine era o domnișoară care se mișca atât de repede încât creierul meu nu putea să facă față. În decurs de o stație de metrou (Romană - Universitate) fata asta s-a conversat cu iubi, a epuizat newsfeed-ul de Instagram, cel de Facebook, a deschis și închis vreo 3-4 aplicații pe care nu le-am recunoscut și a mai "citit" vreo 4-5 articole distribuite pe FB. Totul cu o singură mână pentru că cealaltă o stabiliza.

Pe Instagram a fost chiar plăcere să încerc să mă țin după ea! A distribuit un număr impresionant de inimioare la cine trebuia în doar o secundă. Nici nu apăreau bine pixelii pe ecran că ea decisese deja dacă scrollează mai jos sau îi dă inimioară. Mă rog, a făcut o greșeală de a trebuit să se întoarcă și să ofere o fracțiune în plus pentru a decide dacă merită sau nu inima dată, dar și așa a fost spectaculoasă mostra de talent oferită.

Nici măcar coreenii ăia de la Starcraft care se laudă cu sute de acțiuni pe minut n-ar putea să rivalizeze cu adolescenta asta pentru că majoritatea click-urilor lor sunt date în gol. Pe ei pot să îi urmăresc cu relativă ușurință, pe fata asta n-am putut.

N-aș putea acum să zic, nici dacă viața mea ar depinde de asta, care era tema generală a vreunei poze pe care a <3-uito sau ce scria în articolele citite sau ce apărea pe Facebook. Știu doar ca i-a zis prietenului "Supppppppppperrrrr:)))))" că a încetinit suficient de mult încât creierul meu să poată procesa informația.

Na acum întrebare grea de final - cum faci conținut pentru oamenii ăștia?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…