Treceți la conținutul principal

Blu Autumn Fest - invazia nădragilor bavarezi pe Calea Victorie

Tirol Alpen Cavaliere @ Blu Autumn Fest 2016
Tirol Alpen Cavaliere @ Blu Autumn Fest

În fiecare an pe vremea asta Radisson Blu Hotel organizează un micro Oktoberfest. Situat în curtea interioară în niște corturi generoase, festivalul este o veritabilă bucățică de Bavaria. E un festin al cârnaților dolofani, covrigilor cât fața unui prichindel, al ștrudelelor înecate în vanilie, al berii nefiltrate de la mama ei și evident a cântecelor pe care nu le înțelege nimeni, dar cu toți ridicăm halba instinctiv când le auzim. E fix ce trebuie pentru vremea ploioasă de afara.

Aseară am dat o fugă pe acolo să ma enervez iar că noi ca nație n-am priceput prea bine treaba asta cu mâncarea, berea și distracția - de preferință în același timp. A fost fix cum îmi aduceam aminte și am zăbovit preț de câteva ceasuri cu zâmbetul pe buze și mustață de bere.

Anul ăsta nu mai au Hofbräu și nu pot spune că nu regret nițel asta, dar nici cu a 9-a cea mai populară berărie din Germania nu îmi este rușine: Radeberger. Nici nu ai ce să zici de rău de ea când te gândești că are istorie de aproape 150 de ani și este/era berea favorită a regelui Saxoniei, Otto von Bismarck și a lui Vladimir Putin. Așa zice Wikipedia.

Radeberger
După ce căsăpești un tigru și te întorci de la vânătoare călare și la bustul gol, parcă merge un Radeberger 
Blu Autumn Fest începe în fiecare zi de la ora 18:00 și ține până sâmbătă (24 septembrie) la miezul nopții. Biletul de acces este 130 de lei și oferă acces nelimitat la bufet și toate bunătățile care sunt concentrate în zona aia. Pentru încă o sută de lei în plus ai incluse și toate berile pe care poți să le duci. Da, este cam scump și ăsta e și motivul pentru care în general nu o să vezi pierde-vară sau oameni sub 30-35 de ani printre meseni - sper că bifez doar o categorie ca să fiu excepția care întărește regula. Bilete și rezervări se fac aici.

Îl recomand și e de mers cu un grup generos de prieteni. Practic este cel mai ieftin și accesibil city break de pe piață. Odată intrat în cort ești în Bavaria.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…