Treceți la conținutul principal

Blu Autumn Fest - invazia nădragilor bavarezi pe Calea Victorie

Tirol Alpen Cavaliere @ Blu Autumn Fest 2016
Tirol Alpen Cavaliere @ Blu Autumn Fest

În fiecare an pe vremea asta Radisson Blu Hotel organizează un micro Oktoberfest. Situat în curtea interioară în niște corturi generoase, festivalul este o veritabilă bucățică de Bavaria. E un festin al cârnaților dolofani, covrigilor cât fața unui prichindel, al ștrudelelor înecate în vanilie, al berii nefiltrate de la mama ei și evident a cântecelor pe care nu le înțelege nimeni, dar cu toți ridicăm halba instinctiv când le auzim. E fix ce trebuie pentru vremea ploioasă de afara.

Aseară am dat o fugă pe acolo să ma enervez iar că noi ca nație n-am priceput prea bine treaba asta cu mâncarea, berea și distracția - de preferință în același timp. A fost fix cum îmi aduceam aminte și am zăbovit preț de câteva ceasuri cu zâmbetul pe buze și mustață de bere.

Anul ăsta nu mai au Hofbräu și nu pot spune că nu regret nițel asta, dar nici cu a 9-a cea mai populară berărie din Germania nu îmi este rușine: Radeberger. Nici nu ai ce să zici de rău de ea când te gândești că are istorie de aproape 150 de ani și este/era berea favorită a regelui Saxoniei, Otto von Bismarck și a lui Vladimir Putin. Așa zice Wikipedia.

Radeberger
După ce căsăpești un tigru și te întorci de la vânătoare călare și la bustul gol, parcă merge un Radeberger 
Blu Autumn Fest începe în fiecare zi de la ora 18:00 și ține până sâmbătă (24 septembrie) la miezul nopții. Biletul de acces este 130 de lei și oferă acces nelimitat la bufet și toate bunătățile care sunt concentrate în zona aia. Pentru încă o sută de lei în plus ai incluse și toate berile pe care poți să le duci. Da, este cam scump și ăsta e și motivul pentru care în general nu o să vezi pierde-vară sau oameni sub 30-35 de ani printre meseni - sper că bifez doar o categorie ca să fiu excepția care întărește regula. Bilete și rezervări se fac aici.

Îl recomand și e de mers cu un grup generos de prieteni. Practic este cel mai ieftin și accesibil city break de pe piață. Odată intrat în cort ești în Bavaria.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…