Treceți la conținutul principal

Arhanghelul Raul - o carte cât un drum cu trenul București - Brașov


Cred că rămăsesem ultimul blogger care n-a citit cartea lui Ovidiu. Am mai avut tentative anul ăsta, dovadă stă și poza de mai sus din Bansko, dar cumva a nu s-au aliniat astrele. Ei bine, weekend-ul trecut am dat o fuga până în Brașov cu trenul și am luat cartea cu mine.

A mers brici și în 2 ore 42 era deja isprăvită. Fix cât i-a luat trenului să ajungă în Brașov. O coincidență stranie având în vedere acțiunea cărții: nașii de pe tren care formează o organizație secretă care apără lumea de ființe venite din alte dimensiuni.

Unele voci ar spune că e un fel de conspirație. Că n-are cum să pice fix pe fix așa fără să fie un sâmbure de adevăr. Cert e că nașul m-a văzut citind cartea și n-a schițat niciun gest. Deci cu siguranță e bazată pe fapte reale.

Cartea e bună și m-a făcut să râd de câteva ori cu voce tare. Mă rog, pufnit în sinea mea, dar cam același lucru. A contat și foarte mult faptul că am citit-o în tren, dar fiecare doarme așa cum își așterne.

Înainte să scriu asta am citit vreo câteva review-uri și am fost surprins că oamenii încercau să o judece pentru mai mult decât este: o carte ușoară pe care o citești cu zâmbetul pe buze. În niciun caz o clasică care îți marchează și schimbă viața. Hai să nu ne dăm mai deștepți decât trebuie doar pentru că îl știm pe Ovidiu.

Dacă n-ați apucat să o citiți și apreciați umorul a la Times New Roman, e pe torrente și puteți să o descărcați. Glumesc. Nu este. Dați și voi un ban și luați cartea în format fizic că berile alea nu se plătesc singure.

Arhanghelul Raul e 15 16 lei e acum la reducere la Nemira.

#ieftinșibun

Comentarii

  1. Nici eu nu am citit-o. Dar mi-ai făcut poftă acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi așa să faci. Și să mai bei o bere din când în când. Ajută.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Băi băiete, ce naiba s-a întâmplat cu manele de au ajuns în halul ăsta?

Mă uitam azi pe YouTube trending și am dat peste ultimul super hit Guță. Am dat click de curiozitate, că așa se zice întotdeauna pe internet, să vadă și ochiul meu ce mai e pe val în zona asta muzicală. Șoc și groază. Dezastru. INCREDIBIL!

Intro-ul este unul banal și nu te atrage la aruncat nici măcar cu monede în cântăreț. Guță este în mizerie și a ajuns să poarte Calvin Klein. Calvin-Fucking-Klein! Opulența a dispărut și cum petrece cu cafea la dozator și apă plată. Fata aia e mai înfofolită ca un prichindel înainte de Revoluție - nu tu decolteu generos sau animal print. Băi băiete!!! Ce dracu e asta?

Pentru mine, Maestrul este era cel dintâi profesor de șmecherie al țarii. O legendă ce acum 5 ani ne-a făcut tuturor o favoare și ne-a adus pe calea cea buna printr-o exercițiu de forță și artă ce, pentru mine cel puțin, a rămas în istorie ca cel mai mișto videoclip de manele al tuturor timpurilor. Îi dau embed mai jos că să vedeți despre ce e vorba, deși cred că toți știți la ce mă r…

Nicio săptămână fără o bere nouă: Silva Romanian Pale Ale

Am scris în ultima lună despre lansări de beri mai mult decât am scris tot anul trecut. Nu mă plâng, cineva trebuie să facă munca asta grea de degustare și mă bucur că tot am ocazia să încerc ceva nou. Ca de exemplu sortimentul ăsta nou de Silva pe care îl vânez de vreo 2 zile.

Inițial l-am văzut la Alin Popescu pe Facebook și imediat am dat iama la supermarket să guste și ochiul meu. Fără succes din păcate. Ieri, în schimb, eram la o petrecere câmpenească și văd un vecin de masă că își ia o Silva blondă. Remarc eticheta nouă așa că îmi încerc norocul și întreb domnișoara care ne servea dacă au cumva o bere nouă de la Silva. Da! Ale, nu?

Silva Romanian Pale Ale, căreia mie tot îmi vine să zic Silva IPA sau măcar RIPA, aduce a India Pale Ale. Are un gust pregnant care te ia imediat în primire, ca apoi de la a 2-3 gură să începi să simți și ceva citric. Când deja ai ajuns la 5-6 gură, începi să te obișnuiești cu tot amalgamul ăsta de arome și parfum. Cel puțin așa mi s-a întâmplat mie a…