Treceți la conținutul principal

Arhanghelul Raul - o carte cât un drum cu trenul București - Brașov


Cred că rămăsesem ultimul blogger care n-a citit cartea lui Ovidiu. Am mai avut tentative anul ăsta, dovadă stă și poza de mai sus din Bansko, dar cumva a nu s-au aliniat astrele. Ei bine, weekend-ul trecut am dat o fuga până în Brașov cu trenul și am luat cartea cu mine.

A mers brici și în 2 ore 42 era deja isprăvită. Fix cât i-a luat trenului să ajungă în Brașov. O coincidență stranie având în vedere acțiunea cărții: nașii de pe tren care formează o organizație secretă care apără lumea de ființe venite din alte dimensiuni.

Unele voci ar spune că e un fel de conspirație. Că n-are cum să pice fix pe fix așa fără să fie un sâmbure de adevăr. Cert e că nașul m-a văzut citind cartea și n-a schițat niciun gest. Deci cu siguranță e bazată pe fapte reale.

Cartea e bună și m-a făcut să râd de câteva ori cu voce tare. Mă rog, pufnit în sinea mea, dar cam același lucru. A contat și foarte mult faptul că am citit-o în tren, dar fiecare doarme așa cum își așterne.

Înainte să scriu asta am citit vreo câteva review-uri și am fost surprins că oamenii încercau să o judece pentru mai mult decât este: o carte ușoară pe care o citești cu zâmbetul pe buze. În niciun caz o clasică care îți marchează și schimbă viața. Hai să nu ne dăm mai deștepți decât trebuie doar pentru că îl știm pe Ovidiu.

Dacă n-ați apucat să o citiți și apreciați umorul a la Times New Roman, e pe torrente și puteți să o descărcați. Glumesc. Nu este. Dați și voi un ban și luați cartea în format fizic că berile alea nu se plătesc singure.

Arhanghelul Raul e 15 16 lei e acum la reducere la Nemira.

#ieftinșibun

Comentarii

  1. Nici eu nu am citit-o. Dar mi-ai făcut poftă acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi așa să faci. Și să mai bei o bere din când în când. Ajută.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.