nihasa [🐰] ro

Nu știu dacă e din cauza ploilor de afară, dar pe Internetul meu toată lumea pare că are o grămadă de timp liber să se certe pe cele mai insignifiante motive. Ieri era vorba despre plăcuțele suedeze de înmatriculare și political correctness-ul care ne va îngropa, că protestele pașnice n-au niciun viitor și că până la urmă tot cu nițică violență se face treaba. Ba nu. Ba da. Și tot așa de dimineața până seara. Întâmplător, situația asta mi-a adus aminte de o carte de self development care în româna Google Translatiană s-ar traduce ca titlul însemnării ăsteia:  The Subtle Art of Not Giving a F*ck. Carte care într-un mod surprinzător vorbește destul de mult despre ce ar trebui să give a fuck , iar ce se întâmplă acum pe rețelele sociale nu pică în categoria asta. De ce? Pentru că autorul tot insistă pe ideea asta cretină că ar trebui să depui efort și pasiune pentru a căuta fericirea doar în lucrurile pe care le poți controla direct. Tot ce nu ține de tine nu are cum să te fa...

Nu prea am pus multe review-uri de cărți pe blog, dar profit de vremea de afară să povestesc puțin despre o trilogie pe care am devorat-o în ultimile două săptămâni. Și când zic de devorat chiar nu exagerez. Rar mi se întâmplă să trec atât de repede prin 1000+ pagini sau cum ar zice audiobook-ul, 28 de ore, pentru că în general "citesc" doar în drum spre muncă/casă. Bobiverse , că despre trilogia asta e vorba, este cu totul altceva decât orice am citit până acum pe zona asta de science-fiction în care noi mergem să explorăm spațiu și evident că o dăm de gard destul de frumos. Trilogia are la bază un concept interesant pe care nu prea l-am citit prin alte cărți: explorarea spațiului cu metodele actuale printr-o sondă von Neumann. Adică o sondă care se poate auto-replica în momentul în care ajunge într-un sistem solar. Sondă pe care pământenii din aproximativ 2100 ajung să o construiască cu conștiința digitalizată a unei persoane. Este o serie proaspătă, ultima carte ap...

Cred că rămăsesem ultimul blogger care n-a citit cartea lui Ovidiu . Am mai avut tentative anul ăsta, dovadă stă și poza de mai sus din Bansko, dar cumva a nu s-au aliniat astrele. Ei bine, weekend-ul trecut am dat o fuga până în Brașov cu trenul și am luat cartea cu mine. A mers brici și în 2 ore 42 era deja isprăvită. Fix cât i-a luat trenului să ajungă în Brașov. O coincidență stranie având în vedere acțiunea cărții: nașii de pe tren care formează o organizație secretă care apără lumea de ființe venite din alte dimensiuni. Unele voci ar spune că e un fel de conspirație. Că n-are cum să pice fix pe fix așa fără să fie un sâmbure de adevăr. Cert e că nașul m-a văzut citind cartea și n-a schițat niciun gest. Deci cu siguranță e bazată pe fapte reale. Cartea e bună și m-a făcut să râd de câteva ori cu voce tare. Mă rog, pufnit în sinea mea, dar cam același lucru. A contat și foarte mult faptul că am citit-o în tren, dar fiecare doarme așa cum își așterne. Înainte să scriu ast...

Inițial mă apucasem să scriu un post stufos pe subiect, dar mi-am dar repede seama că nu sunt credibil pe subiect pentru că în mai bine de 11 ani de blogging cred că am scris despre o singură carte. Cine să se uite în gura mea când vorbesc despre cărți? E drept că îmi mai spăl obrazul cu seriale și filme sci-fi, dar și așa vor veni elita haterilor d'internet care vor avea ceva de zis pe subiect. Chiar și așa cu toate aceste riscuri, ceva în mine vrea să împărtășească lumii aceste trei recomandări primite la rândul meu de la Itu . Cine are urechi de ascultat probabil că le va da o șansă și bine va face. The Three-Body Problem al lui Liu Cixin - un SF chinezesc genial premiat cu Hugo in 2015. Este probabil cea mai complicată și filozofică invazie a Pământului pe care am văzut-o. E credibilă și te lasă cu un fior rece pe spinare când te gândești că un viitor prim contact ar putea să nu fie departe de ce se întâmplă în poveste. Doar 2 din 3 cărți sunt traduse momentan în englez...