Treceți la conținutul principal

Arhanghelul Raul - o carte cât un drum cu trenul București - Brașov


Cred că rămăsesem ultimul blogger care n-a citit cartea lui Ovidiu. Am mai avut tentative anul ăsta, dovadă stă și poza de mai sus din Bansko, dar cumva a nu s-au aliniat astrele. Ei bine, weekend-ul trecut am dat o fuga până în Brașov cu trenul și am luat cartea cu mine.

A mers brici și în 2 ore 42 era deja isprăvită. Fix cât i-a luat trenului să ajungă în Brașov. O coincidență stranie având în vedere acțiunea cărții: nașii de pe tren care formează o organizație secretă care apără lumea de ființe venite din alte dimensiuni.

Unele voci ar spune că e un fel de conspirație. Că n-are cum să pice fix pe fix așa fără să fie un sâmbure de adevăr. Cert e că nașul m-a văzut citind cartea și n-a schițat niciun gest. Deci cu siguranță e bazată pe fapte reale.

Cartea e bună și m-a făcut să râd de câteva ori cu voce tare. Mă rog, pufnit în sinea mea, dar cam același lucru. A contat și foarte mult faptul că am citit-o în tren, dar fiecare doarme așa cum își așterne.

Înainte să scriu asta am citit vreo câteva review-uri și am fost surprins că oamenii încercau să o judece pentru mai mult decât este: o carte ușoară pe care o citești cu zâmbetul pe buze. În niciun caz o clasică care îți marchează și schimbă viața. Hai să nu ne dăm mai deștepți decât trebuie doar pentru că îl știm pe Ovidiu.

Dacă n-ați apucat să o citiți și apreciați umorul a la Times New Roman, e pe torrente și puteți să o descărcați. Glumesc. Nu este. Dați și voi un ban și luați cartea în format fizic că berile alea nu se plătesc singure.

Arhanghelul Raul e 15 16 lei e acum la reducere la Nemira.

#ieftinșibun

Comentarii

  1. Nici eu nu am citit-o. Dar mi-ai făcut poftă acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. Păi așa să faci. Și să mai bei o bere din când în când. Ajută.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…