Treceți la conținutul principal

Sunt dator cu niște vorbe bune despre comentatorii de ciclism de pe Eurosport


Acum vreo 6 ani i-am cam luat puțin cam tare într-o însemnare pe blog și cred că a venit momentul să remediez asta. Atunci n-am zis nimic neadevărat și cu care nu eram de acord în momentul respectiv, dar lucrurile s-au schimbat. Au căpătat mai multă experiență, m-am mai zenificat și eu o țâră - cert e că articolul respectiv nu mai este de actualitate.

Atunci le reproșam că sunt prea agresiv cu spectatorii care interacționează cu ei, azi lucrurile nu pot să fie mai departe de adevăr. Vorbesc cu ei pe Facebook, îi menționează și le mulțumesc în transmisie, e o cumunitate frumoasă care s-a strâns pe pagina Eurosport Romania. Comunitate care ocazional mai vine să mă tragă de mânuță că sunt idiot și care se pot jura că cele scrise acum 6 ani sunt fantezii.

Nu sunt. De acolo au plecat și ăla le era nivelul atunci. Din fericire lucrurile s-au schimbat și sunt primul care recunoaște asta. Dacă înainte alternativa unui comentator englez era seducătoare, azi cu greu aș putea să mă bucur de marile tururi dacă n-aș auzi prieteni din jumătate în jumătate de oră.

Așa că vreau să îi felicit pentru ce treabă bună au făcut acum în 2017 cu Turul Franței - tur pe care l-am urmărit semnificativ mai mult decât orice altă competiție de gen din ultimii 2 ani. Între reluări și etape live, cred că am strâns vreo 30 de ore de Tour de France. #atât

Închei spunând că turul a de anul ăsta a fost până la urmă semnificativ mai interesant decât se preconiza în  primele 3-4 etape. Poate la anul o să fie mai animat și Froome va avea o echipă puțin mai slabă ca să aibă șanse și ceilalți muritori.

Comentarii

  1. Am urmarit ciclism din 1996. Pana la venirea versiunii in romaneste (Naum 1997 si Banciu 1998) nu am inteles mare lucru: regulament, punctaje, clasamente etc. N-am inteles mare lucru nici din scandalul Festina si Pantani. Dar am continuat sa-i urmaresc pentru stilul "omenesc" in care comentau, fara limbaj de lemn ca la fotbal/tenis, cu glume colaterale la Jaques Chirac si amatele etc. Prin 2002 deja se vorbea aluziv ca pe vremea comunismului (cu sarcasm bine impachetat) despre "Maria Sa" si apa plata. Cand au plecat Banciu/Naum am fost devastat, dar Manolo mi-a placut destul de repede.
    Nu poti comenta ciclism si sa ignori dimensiunea dopajului. Cred ca tocmai vâlva asta il face un sport mai curat decat fotbalul, tenisul, atletismul etc, unde mafiile sunt mai serioase si un comentator ostil ar disparea urgent de pe post, la comanda.
    Nu sunt de acord cu parerea ca Froome poate fi batut daca Sky aduce o echipa slaba, ci celelalte echipe trebuie sa se intareasca si sa propuna un favorit complet. Pana atunci ne delectam cu ce avem. :)

    https://youtu.be/cGPGm38wt5g?t=2m53s

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că doar de 8-9 ani mă uit. Cu siguranță nu mai mult. Am avut noroc cu doi prieteni pasionați care mi-au explicat regulile și strategia din spate. Lor trebuie să le mulțumesc că m-au făcut să îmi placa ciclismul. Nu știu când au venit comentatorii noi pentru că în primul an îmi aduc aminte doar de discuțiile cu prietenii, iar apoi deja erau aici manolo and co. Ca să fiu sincer, în turul ăsta nu am avut vreun favorit anume. Poate am ținut cu Froome odată sau de două ori că mi se părea că are cam tot ce trebuie pentru a se numi câștigător pentru a 4-a oară. Asta e de fapt problema, ceilalți nu prea au impresionat sau mai bine spus nu au impresionat constant pe parcursul turului.

      Ștergere
    2. Imi place Uran, dar nu trece de statutul de locotenent. Dupa ce a fost furat in Giro in 2014 de Quintana, a intrat in blocaj psihic. Si Landa e bun, desi am dubii ca ar fi chiar curat.
      Tom Dumoulin are sanse mari, pentru ca este contratimpist excelent, dar pe munte mai are de muncit.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…