Treceți la conținutul principal

Etica mimilor

Ehhh la inceput as vrea sa preciezez ca categoria ( a se observa ce frumos am luat cacofonia in plin ) in care postez dilema/problema mea nu exista in nici un dictionar … pur si simplu o alta aberatie divina ( multumesc pe aceasta ocazi internetului care imi hraneste pofta de a spune prostii )

Trecand azi cu bicicleta pe la Casa Armatei ( parca asa se numeste cladirea aia de pe langa cismigiu ) m`am izbit mai mult fortat ( vizual ~ sa nu va ganditi la traume fizice grave ) de un fel de hmmm cum sa ii zic ..reprezentatie artistica pe strada. Totul bun si frumos ( chiar admirabil ) dar printre ei era si un mim … Da ati citit bine un mim … exact cum ii sta bine unui mim … imbracat in negru si cu fata alba ( ca tot veni vorba un mim pe invers aka ghei e un mim imbracat in alb cu fata neagra? ... exista mimi africani? are rost ..eh asta de discutat alta data ) . Evident mai in gluma mai in serios i`am zis ca urasc mimi ( lucru nu prea departe de adevar ) ca sunt lipsiti de viata ~ umor si bla bla … m`am eliberat de niste frustrari mai vechi – la care el ce face? Ce credeti ca poate sa faca un mim pe la 23-24 ani … roman ? Sa te injure evident .. hihihi dar cum? Eh aici vine mare dilema a mea … m`a injurat verbal ? Asta nu inseamna un fel de tradare a codului mimilor ? sa fie etic si moral ce a facut ? hmmm eu zic ca nu . ! Intamplarea de azi pe langa faptul ca m`a amuzat teribil … mi`a si crescut aversiunea pe care o avea fata de mimi … niste lichele ale societatii fara valori si picatura de etica.

Vreau etica peste tot unde … asta ne face mai buni ! Acum totusi sa nu o luati in serios … doar nu va pun sa cititi Spinoza – Etica D hihihi

Va chem la revolutie impotriva mimilor ! !!

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…