Treceți la conținutul principal

Premiile Anti - Nobel

Premiile anti-Nobel
Sursa: Evenimentul Zilei, Livia Cimpoeru, 08 Octombrie 2005

Cele mai absurde idei ale anului, recompensate la Universitatea Harvard

Prestigioasa universitate americana Harvard a gazduit joi seara
ceremonia de decernare a deja celebrelor premii IgNobel, un soi de
premii anti-Nobel destinate cercetarilor si inventiilor pe cat de
serioase, pe atat de absurde. Din 1991, Marc Abrahams, fondatorul
premiilor, recompenseaza astfel, in mod ironic, “cercetarile care nu pot
si nici nu trebuie reproduse”. Premiile sunt atribuite de un juriu
alcatuit de colectivul revistei “Analele cercetarii improbabile”.

Anul acesta, premiul cel mare IgNoble (sintagma care in engleza inseamna
“nedemn”) a fost decernat inventatorilor testiculelor artificiale pentru
cateii castrati. Laureatii au provenit din zece tari: Germania,
Australia, Canada, Finlanda, Franta, Marea Britanie, Ungaria, Japonia,
Noua Zeelanda si SUA.

Premiul IgNobel pentru dinamica fluidelor a revenit unor profesori
germani de la o universitate finlandeza pentru cercetarile lor asupra
defecarii la pinguini. Autorii studiului, Victor Meyer-Rochow si Joszeff
Gall, nu au putut participa la gala premierii, care a avut loc joi
seara, la Sanders Theater din Harvard, deoarece nu au putut obtine viza
la timp. Dovedind ca este cat se poate de demn de premiul sau si
inzestrat cu simtul umorului, profesorul Meyer-Rochow a dat asigurari,
intr-un discurs transmis pe caseta video, ca spera ca problema obtinerii
vizei “nu are nici o legatura cu natura exploziva a cercetarilor sale”.

Lacustele pacifiste si escrocii nigerieni

Mult-ravnitul IgNobel pentru Pace a fost adjudecat de doi britanici de
la Universitatea Newcastle pentru studiul lor “asupra activitatii
cerebrale a unei lacuste in timp ce priveste secvente din filmul
Razboiul Stelelor”.
Premiul pentru biologie a mers la un grup de cercetatori pentru studiul
lor exhaustiv asupra mirosului degajat de 131 de specii diferite de
broaste supuse unor situatii de stres.

Probabil nu chiar atat de amuzant pentru cei care se trezesc greu
dimineata, IgNobelul pentru economie a fost decernat unui student al
Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT), care a pus la punct
un sistem de trezire infernal, dotat cu rotite, care – in momentul in
care somnorosii vor sa opreasca alarma – o ia la plimbare prin camera si
se ascunde sub mobile, neincetand sa sune asurzitor pana cand “stapanul”
nu se trezeste.

IgNobelul pentru literatura a fost atribuit autorilor anonimi nigerieni
ai faimoaselor mesaje propagate prin e-mail, prin care naivii sunt
invitati sa participe la operatiunea complexa de recuperare a conturilor
unui dictator african. Evident, destinatarul este momit cu un comision
cu multe zerouri daca accepta sa dea ceva bani pentru aceasta actiune.

O lume trasnita

In ultimii ani, premiile IgNobel au rasplatit eforturile inutile ale
unor cercetatori cu imaginatie extrem de bogata, de la autorii studiilor
despre impactul muzicii country asupra tentativelor de sinucidere sau
utilizarea magnetilor pentru levitatia broastelor si pana la cei care au
vrut sa descopere efectul berii, usturoiului si smantanii proaspete
asupra apetitului lipitorilor.

Comitetul de selectie – un grup care lucreaza din umbra – are o sarcina
destul de grea, fiind nevoit sa aleaga din aproximativ 5.000 de proiecte
trasnite. Castigatorii sunt contactati discret inainte de ceremonie,
pentru a li se oferi posibilitatea de a declina oferta. Insa, in fapt,
putini sunt cei care rezista acestei recompense, iar multi dintre ei vin
sa-si ridice premiile in persoana, pe cheltuiala lor.

Discursurile laureatilor sunt limitate la fix un minut, iar, in cazul in
care depasesc intervalul, o tanara maestra de ceremonii se apropie de
orator si-i transmite sec: “Va rog, opriti-va, ma plictisesc groaznic”.
In 1998, medicul Mara Sidoli, din Washington, a fost recompensata cu
premiul pentru literatura pentru un eseu inedit: “Sa tragem vanturi
pentru a ne proteja de o oroare ce nu poate fi numita”.

Pentru demnitatea cateilor

Premiantul Gregg Miller a declarat ca a ajuns sa inventeze testiculele
dupa ce s-a confruntat cu plangerile unor oameni care spuneau ca
patrupedele lor sunt deprimate dupa castrare. Botezate “Neuticles”,
protezele sunt disponibile in trei marimi si trei variante de
consistenta. Miller a testat produsul pe propriul caine, care si-a
recapatat increderea in sine dupa ce si-a primit inapoi “bilutele”.


rofl

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Opinie nepopulară legată de mersul la vot

Problema asta cu îndemnurile de a ieși la vot stă în faptul că se fac între ăia care oricum ies la vot.

- Ieși la vot pentru că zeci de motive pertinente! - Da! Ce bine ai zis-o, ia-ți like-ul bine meritat. Ne vedem la vot.  - Ce mișto, uite câte like-uri am și oameni care zic că vin la vot. Sigur de data asta o să fie altfel. 
Doar că nu e. 
Se va ieși la vot ca și până acum. 
Până la ora zece deja au votat jumătate dintre morții satelor românești și aproape toți ăia care încă sunt în viață. La ora 13 avem deja primele sondaje care prevestesc nepăsarea ăstora de pe comercial. 
Dar cum se poate așa? Doar am dat cu toții like și share. 
Nu chiar.  Prințesa de pe Instagram n-a promis nimic de gen, nici măcar într-un story. Dani Mocanu era prea preocupat să mai cumpere 2-3 uniforme de mascați pentru următorul său hitJumătate din ăia de 18-19 ani n-au timp pentru că trebuie să facă un videouri în care să numere greșelile noii piese 5Gang. Studenții sunt prea mahmuri după o seară de pomină în …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.