Treceți la conținutul principal

Cadou de faliment.

Pe la Budapesta este un mic barulet cu specific belgian ... este pentru inca nu stiu cat timp ... o luna doua sau ceva de genu asta. Vorbeam de ea in postul asta . Eh in spatele cadoului din imagine ... e o poveste : toamna iarna primavara cand nu era de terase .... ne strangeam si noi ca baietii la o bere. Evident ca eu trebuia sa fiu mai cu mot si sa cer pahar mare la stella mea ... Pahar mare? Da ... din ala de 40cl vs 25 cat au alea mici. Freud probabil ar zice ca sunt frustrat de marimea penisului si vreau sa am paharul cel mai mare sa dovedesc ca sunt alpha male .. eu i`as zice simplu : mori. Imi placeau paharele alea ca erau grele si aduc asa a o cupa or smth. Cert e ca este o experianta total diferita fata de alea normale de bere. Oricum acum ca se inchide ... mi`a fost daruit un pahar mare cadou ... chiar nu ma asteptam .. eh ce inseamna sa te pui bine cu fetele de la bar :)) In alta ordine de idei ... nu stiu pe unde o sa umblu la toamna ...

Comentarii

  1. bah cand se inchide?au o feteasca la 80 de mii carafa prea buna :| si nici berea nu e asa scumpa...

    si cum a fost aseara la bere?

    RăspundețiȘtergere
  2. recunoaste ca ai putza mica^^

    RăspundețiȘtergere
  3. daca esti fata draguta ai sansa sa aflii ...
    daca ai sora draguta si nu minora ... iar ai sansa sa aflii :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. si ne prezinti "cupa" cu apa?

    RăspundețiȘtergere
  5. nu e vorbea de cafeneaua artistilor / clatite bretone

    RăspundețiȘtergere
  6. Am scapat si eu pe acolo de cateva ori. Buna si haleala, berea ieftina iar pustoaicele care servesc sunt foarte de treaba. Era foarte aproape de blocul in care sta prietena mea si mi-era foarte comod sa iesim p'acolo lenes fiind.
    Asta-i primul bar in care m-am simtit extrem de bine dupa Blues Cafe.
    Daca-i organizam o mica reclama mai da faliment ?? :P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…