Treceți la conținutul principal

Unde totusi ar trebui sa se opreasca libertatea de informare a publicului?

Recent am inceput sa ma uit la Lost Worlds de pe History Channel ... o serie de documentare destul de interesante. In episodul cu Secret US Bunkers au fost prezentate niste constructii creeate in timpul Razboiului Rece pentru prezervarea conducerii tarii. Totul bine si frumos. A fost vorba si despre The Greenbrier - un hotel luxos relativ aproape de Washington unde prin anii 60 au fost facut un buncar pentru Congresul American.

Acum ajung si la titlul pompos ... in 92 un ziarist de la Washington Post a scris un articol despre acest buncar secret lucru ce a dus automat la desfiintarea acestui buncar. Imi pun si eu o intrebare fireasca ... Totusi ... nu ar trebui sa existe o limita in ce priveste informarea publicului? Unele lucruri nu ar trebui sa ramana secrete pentru siguranta nationala?

Sa facem abstractie ca respectiva locatie poate era cunoscuta de servicile secrete "inamice" ... si sa ne concentram doar pe senzationalul editorialistic. Libertatea totusi ar trebui limitata in ce priveste siguranta nationala.

Sincer nu inteleg de unde aceasta utopie ca totul trebuei sa fie transparent si cunoscut poporului. De ce sa scrii despre un buncar care a functionat bine merci 30 de ani ... astfel cauzandu`i desfiintarea. Publicul americat avea nevoie sa stie neaparat asta? Acum ca stie asta cu ce il incalzeste? Pragmaticul din mine vede o risipa de bani prin dezvaluirea aceste inforamtii.

Din banii vostri publici s`a construit ceva pentru siguranta nationala in cazul unui atac. Acum dupa ce toata lumea stie de respectivul loc ... mi se pare doar firesc sa se construiasca altceva. Alti bani dati pe asta pentru ca un ziarist a considerat ca lumea trebuie sa stie. Wow ... sunt vizibil incantat.

Parca totusi ... unele chestii trebuie sa ramana secrete. Dar totusi senzationalul parca musca din etica jurnalistica. Nu inteleg o chestie ... tu ca jurnalist .. nu scrii o chestie pentru binele poporului? Scrijelesti pentru tiraje? Atunci cum ajuti poporul daca le dai pe tava inamicilor toate scretele?

E destul de tricky asta cu pentru binele tuturor ... cine stabileste care e acel bine? e prima intrebare care imi vine in minte. O intrebare la care nu am raspuns .... dar macar stiu cine nu trebuie sa stabileasca ... si acel cineva este poporul. Poporul ca masa si organism este o turma de orbi si surzi care trebuie ghidata si condusa.

Problema moarala care se ridica aici e increderea oarba in autoritatea care guverneaza. Nu este cazul sa se ajunga la asa ceva ... informarea publicului ar trebui sa se rezume doar la lucrurile cu potential negativ etic/moral ... dar in aceasi masura lucrurile secrete benefice turmei ar trebui sa ramana ... cum scrie si in descriere ... secrete.

Cu alte cuvinte si in aceasli timp clarificand nitel problema asta .... nu mi se pare oke sa dai la ziar un secret de stat care ajuta statul prin a ramane secret .... dar mi se pare o dovada de libertate sa faci publica o problema fie secreta sau nu.

O problema totusi implica ceva ce nu functioneaza cum trebuie ... fie ca e vorba de niste fonduri deturnate fie de coruptie.

Probleme totusi nu sunt proiectele secrete de aparare ... noi modele de avioane sau mai stiu eu ce alte chestii care tin de siguranta nationala si aparare.

De unde totusi aceasta curiozitate extrema? Fie ca e Area 51 fie ca este Cheyenne Mountain tot se vor gasi niste agarici sa speculeze si sa incerce sa afle ce se intampla.

Ca o concluzie ... totusi aspectele militare ar trebui sa ramana secrete pana la declasificarea lor. Orice incercare de a afla aceste secrete nu vad ca pe o tentativa de acces la informatie cat mai degraba o tradare. Ma bucur totusi ca nu e cazul de asa ceva in Romania ... momentan mondenitatile si tatele goale acapareaza intreaga prisma de perceptie a publicului.

Prea multa libertate strica ... poate mai mult ca nitica cenzura.

Comentarii

  1. In legislatia Romaniei (si in legislatiile celorlalte tari) sunt prevazute conditiile de publicare a unei informatii - si da, siguranta nationala este intotdeauna o conditie.

    RăspundețiȘtergere
  2. cauzandu-i cauzandu-i puiule de blogger...de acolo n-am mai citit

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru atentionare si voi modifica. Atitudinea asta .. a gresit acolo (din rapiditate) nu il mai citesc ca e reatard are si plusuri si minusuri :)

    Inca odata multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. daca s-ar practica cenzura pentru ideea de siguranta nationala, atunci numarul actiunilor care "pun in pericol" siguranta nationala n-ar mai putea fi controlat de cetatenii obisnuiti, si ar deveni facila restrictionarea accesului la informatie. din ce stiu eu, SUA s-a bazat mereu pe aceasta transparenta necesara intr-un regim democratic. chiar daca jurnalistul respectiv a cauzat pierderi guvernului prin publicarea articolului, nu putea fi condamnat pentru actul sau democratic

    RăspundețiȘtergere
  5. vorbeam aici de o condamnare morala :) Oricum nu vreau sa plec de la premiza ca USA e the shit n materie de libertate .

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu deja intri intr-o dezbatere cu accente filozofice. Cred ca ar trebui sa pleci totusi de la o clasificare a informatiilor secrete. Asta te-ar scuti de o gramada de batai de cap.
    Oricum, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste deconspirarea unor locatii care ar trebui, prin natura destinatiei lor, sa ramana secrete.

    RăspundețiȘtergere
  7. sa intelegem ca tu pledezi in secret pentru ...secrete ...nu fi naiv ...cat de sigur esti tu, pe o scra de la 1 la 10 ca americanii au desfiintat acel hotel de lux pe post de buncar sau invers ...tu chiar crezi ca toate cacaturile pe care in general guvernele le prezinta drept secrete sunt informatii ce ar trebui clasificate?
    baiete ai nevoie de maturizare ....mai citeste ....studiaza ...analizeaza....

    RăspundețiȘtergere
  8. @anonim - avand in vedere ca acum se poate vizita .. eu cred ca a fost desfiintat :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …