Treceți la conținutul principal

Unde totusi ar trebui sa se opreasca libertatea de informare a publicului?

Recent am inceput sa ma uit la Lost Worlds de pe History Channel ... o serie de documentare destul de interesante. In episodul cu Secret US Bunkers au fost prezentate niste constructii creeate in timpul Razboiului Rece pentru prezervarea conducerii tarii. Totul bine si frumos. A fost vorba si despre The Greenbrier - un hotel luxos relativ aproape de Washington unde prin anii 60 au fost facut un buncar pentru Congresul American.

Acum ajung si la titlul pompos ... in 92 un ziarist de la Washington Post a scris un articol despre acest buncar secret lucru ce a dus automat la desfiintarea acestui buncar. Imi pun si eu o intrebare fireasca ... Totusi ... nu ar trebui sa existe o limita in ce priveste informarea publicului? Unele lucruri nu ar trebui sa ramana secrete pentru siguranta nationala?

Sa facem abstractie ca respectiva locatie poate era cunoscuta de servicile secrete "inamice" ... si sa ne concentram doar pe senzationalul editorialistic. Libertatea totusi ar trebui limitata in ce priveste siguranta nationala.

Sincer nu inteleg de unde aceasta utopie ca totul trebuei sa fie transparent si cunoscut poporului. De ce sa scrii despre un buncar care a functionat bine merci 30 de ani ... astfel cauzandu`i desfiintarea. Publicul americat avea nevoie sa stie neaparat asta? Acum ca stie asta cu ce il incalzeste? Pragmaticul din mine vede o risipa de bani prin dezvaluirea aceste inforamtii.

Din banii vostri publici s`a construit ceva pentru siguranta nationala in cazul unui atac. Acum dupa ce toata lumea stie de respectivul loc ... mi se pare doar firesc sa se construiasca altceva. Alti bani dati pe asta pentru ca un ziarist a considerat ca lumea trebuie sa stie. Wow ... sunt vizibil incantat.

Parca totusi ... unele chestii trebuie sa ramana secrete. Dar totusi senzationalul parca musca din etica jurnalistica. Nu inteleg o chestie ... tu ca jurnalist .. nu scrii o chestie pentru binele poporului? Scrijelesti pentru tiraje? Atunci cum ajuti poporul daca le dai pe tava inamicilor toate scretele?

E destul de tricky asta cu pentru binele tuturor ... cine stabileste care e acel bine? e prima intrebare care imi vine in minte. O intrebare la care nu am raspuns .... dar macar stiu cine nu trebuie sa stabileasca ... si acel cineva este poporul. Poporul ca masa si organism este o turma de orbi si surzi care trebuie ghidata si condusa.

Problema moarala care se ridica aici e increderea oarba in autoritatea care guverneaza. Nu este cazul sa se ajunga la asa ceva ... informarea publicului ar trebui sa se rezume doar la lucrurile cu potential negativ etic/moral ... dar in aceasi masura lucrurile secrete benefice turmei ar trebui sa ramana ... cum scrie si in descriere ... secrete.

Cu alte cuvinte si in aceasli timp clarificand nitel problema asta .... nu mi se pare oke sa dai la ziar un secret de stat care ajuta statul prin a ramane secret .... dar mi se pare o dovada de libertate sa faci publica o problema fie secreta sau nu.

O problema totusi implica ceva ce nu functioneaza cum trebuie ... fie ca e vorba de niste fonduri deturnate fie de coruptie.

Probleme totusi nu sunt proiectele secrete de aparare ... noi modele de avioane sau mai stiu eu ce alte chestii care tin de siguranta nationala si aparare.

De unde totusi aceasta curiozitate extrema? Fie ca e Area 51 fie ca este Cheyenne Mountain tot se vor gasi niste agarici sa speculeze si sa incerce sa afle ce se intampla.

Ca o concluzie ... totusi aspectele militare ar trebui sa ramana secrete pana la declasificarea lor. Orice incercare de a afla aceste secrete nu vad ca pe o tentativa de acces la informatie cat mai degraba o tradare. Ma bucur totusi ca nu e cazul de asa ceva in Romania ... momentan mondenitatile si tatele goale acapareaza intreaga prisma de perceptie a publicului.

Prea multa libertate strica ... poate mai mult ca nitica cenzura.

Comentarii

  1. In legislatia Romaniei (si in legislatiile celorlalte tari) sunt prevazute conditiile de publicare a unei informatii - si da, siguranta nationala este intotdeauna o conditie.

    RăspundețiȘtergere
  2. cauzandu-i cauzandu-i puiule de blogger...de acolo n-am mai citit

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru atentionare si voi modifica. Atitudinea asta .. a gresit acolo (din rapiditate) nu il mai citesc ca e reatard are si plusuri si minusuri :)

    Inca odata multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. daca s-ar practica cenzura pentru ideea de siguranta nationala, atunci numarul actiunilor care "pun in pericol" siguranta nationala n-ar mai putea fi controlat de cetatenii obisnuiti, si ar deveni facila restrictionarea accesului la informatie. din ce stiu eu, SUA s-a bazat mereu pe aceasta transparenta necesara intr-un regim democratic. chiar daca jurnalistul respectiv a cauzat pierderi guvernului prin publicarea articolului, nu putea fi condamnat pentru actul sau democratic

    RăspundețiȘtergere
  5. vorbeam aici de o condamnare morala :) Oricum nu vreau sa plec de la premiza ca USA e the shit n materie de libertate .

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu deja intri intr-o dezbatere cu accente filozofice. Cred ca ar trebui sa pleci totusi de la o clasificare a informatiilor secrete. Asta te-ar scuti de o gramada de batai de cap.
    Oricum, sunt de acord cu tine in ceea ce priveste deconspirarea unor locatii care ar trebui, prin natura destinatiei lor, sa ramana secrete.

    RăspundețiȘtergere
  7. sa intelegem ca tu pledezi in secret pentru ...secrete ...nu fi naiv ...cat de sigur esti tu, pe o scra de la 1 la 10 ca americanii au desfiintat acel hotel de lux pe post de buncar sau invers ...tu chiar crezi ca toate cacaturile pe care in general guvernele le prezinta drept secrete sunt informatii ce ar trebui clasificate?
    baiete ai nevoie de maturizare ....mai citeste ....studiaza ...analizeaza....

    RăspundețiȘtergere
  8. @anonim - avand in vedere ca acum se poate vizita .. eu cred ca a fost desfiintat :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Mileul de Aur - premiile neoficiale ale publicității

Industria creativă e puțin meschină. Din exterior se văd doar campaniile alea mișto unde s-au aliniat toate planetele posibile din univers, iar din interior sunt zile-luni-ani de făcut chestii mediocre pentru că cineva trebuie să le facă și pe alea. Orice banalitate de ambalaj, afiș publicitar, banner sau postare de social media a fost făcută de un om care visează să urce cândva pe scenă și să citească un discurs plictisitor de mulțumire.

Ei bine, ieri acești oameni au avut ocazia să facă asta la gala de premierea a Mileului de Aur. Un festival organizat mai mult ad-hoc pentru a râde puțin de creativitatea banală a industriei. Ca idee, la o categorie a câștigat un sticker alb de pus pe o fereastră pentru a ascunde un aer condiționat. Cu adevărat amuzant este că aia aparent era a 3-a versiune a respectivului sticker. Cam ăsta e nivelul de banalitate de care te mai lovești prin industria asta.

Dar și când urci pe scena aia, nebunie. Chiar dacă te înscrii și te votezi singur, cum a făcu…

Trailer: Pentru Romania (2018)

Deși am fost destul de critic în trecut cu filmele românești, mă bucură de fiecare dată când aflu câte ceva despre ce mai scoate cinematografia autohtonă. Ieri cam pe la prânz primesc un email cu o invitație de vizionare. Aveam alte pe cap așa că i-am dat cu marks as unread până azi dimineață când am avut niște minute libere.
...intr-o societate bantuita de indoiala, cu o scara a valorilor fundamentale subreda, dezordine sociala, crize politice, culturale sau economice, exista tentatia unui refugiu intr-un trecut al implinirii si al luminii. Acesta este Mitul Varstei de Aur, care, pentru societatea romaneasca de azi, este intruchipat intrucatva si de perioada Antichitatii, cand pe teritoriul actual al Romaniei locuiau triburi ale geto-dacilor.  " Pentru Romania " este filmul care aduce razboinicii daci in zilele noastre.
Doi razboinici daci ajung in prezent si descopera o Romanie care ii pune pe ganduri. Intriga filmului regizat de Andrei Barbat ii poarta pe protagonisti in…

10 lucruri pe care să le faci atunci când aplici la un job la care nu vrei să ajungi la interviu

Internetul e plin de oameni care te vor învăța ce trebuie să faci pentru a aplica pentru jobul visurilor tale, dar nimeni nu acoperă partea ailaltă. Partea aia când ai chef să te lamentezi puțin pe Internet că angajatorii sunt toți o apă și un pământ și mai bine te faci influencer de succes pentru că ai aplicat la zeci de job-uri și nici măcar unul nu te-a chemat la interviu.

E și asta o artă și din păcate este una destul de exclusivistă, dar stați fără griji că fac eu puțină lumină cu aceste sfaturi practice.

Pentru a maximiza șansele să fii ignorat, evită să parcurgi orice ghid de cum ar trebui să te prezinți pentru job-ul pe care ți-l dorești. De fapt aș sugera să trimiți CV-ul doar către job-ul care n-au nimic în comun cu parcursul tău profesional sau educațional de până acum. Cu cât mai diferite, cu atât mai bine. Arde-o cool cu angajatorul. Trântește-i un sunt leneș și foarte eficient, de asta nu trimit CV sau orice altceva. Hai să ne cunoaștem într-un email. Bagă-l în pitch. Tri…