Treceți la conținutul principal

a interactiona este cuvantul de ordine ...

... cand vine vorba de bloguri? Ieri zicea cineva ca fusu nu are blog ... ca are toate comentariile oprite. Posibil ... nu zic nu .. ca in jmecheria asta web 2.0 se pune acces pe socializare ... adica comentariile pornite. Dar fusu are blog 3.0 ... asa ca poate viitorul nu o sa mai tina cont de feedbackul primit.

Observ ca oamenii de pr deja au inceput sa transpire nitel. Sincer acum ... cat de utile sunt comentariile sau orice alt mijloc de feedback? Destul de spre cel mai ... dar la ce nivel? Daca la fiecare insemnare ai scoate peste 100-150 de comentarii ... chiar ai trece prin toate? Ai raspunde la toate? Atunci ce rost mai au aceste comentarii la nivelul ala? Aaaa pai sa comunice ei intre ei .. asta e altceva.

Nu vreau sa generalizez ... majoritatea cititorilor dau sfaturi bune .. si comunicarea este usoara si constructiva ... dar se intampla chestia aia .. vine unul si strica jucaria pentru toti. De ce? Pentru ca poate si pentru ca atata minte are. Se intampla ...

Asa ca e intrebarea mea este ... de ce te`ar interesa feedbackul? Probabil o sa ziceti ca trebuie sa fim selectivi ... luam doar non idiotii. Dar cand nu poti sa faci asta?

Acum o luna m`am izibit de chestia asta intr`un mod pe care nu pot sa il controlez. Am integrat widgetul asta de acordat stelute posturilor. Ocazional vine cate un gigel care imi acorda cea mai mica nota la toate posturile de pe prima pagina. Am zis si pe twitter ... e amuzant cand lasi senzatia ca u give a fuck de parerile ilustrilor anonimi

nihasa: cat de amuzant poate sa fie cand lasi senzatia ca u give a single fuck about feedback :) View Tweet
Sunt oarecum satul de tot felul de oameni care nu sunt in stare sa completeze campul de comentariu cu un nume fictiv acolo ... dar in schimb au tupeul sa imi faca fie spam fie sa explodeze in prostie si ignoranta in fata mea.

Nu detin eu adevarul absolut. Posibil sa nu am dreptate ... dar cateodata sunt mult prea obosit sa filtrez feedbackul doar in speranta ca o sa gasesc ceva bun. Inteleg perfect vedetele care isi fac blog si renunta (gen adelin petrisor) din cauza injuraturilor si anonimilor care vor doar sa strice si sa jigneasca.

Azi de dimineata iar s`a intamplat sa fiu tras de urechi ca nu pot sa scriu 14 insemnari care macar sa merite Plictisitor (2x) si nu Prost (1x). Este oke si am inteles ..

Sa renunt la serviciul acesta de acordare de note? Sa scriu nitel mai mult pentru a reusi totusi sa pap mai mult decat 2 minute cu cititul a 14 insemnari? Sa imi accept situatia si sa devin emo? Sau pur si simplu sa il ignor ca pana acum? Ultima cred ca pica avand in vedere ca am scris asta deja.

Nu am un raspuns inca ... daca e sa renunt la widget o sa o fac pentru ca imi cam indoaie timpul de incarcare a paginii ... si nu pentru ca am un gigel caer imi da note mici la tot ce scriu. E pacat totusi de cei care chiar au senzatia ca votul lor conteaza . Imi cer scuze .. in numele anonimului si va cer sa nu renuntati ... cea mai mica nota e 2.3 din cinci si e la ultima insemnare platita (aparent nu va place cand iau bani pe ceva la care fac copy paste ) .

Concluzia? Fusu poate a dibuit el ceva acolo cu blog 3.0 ... nu se moare fara feedback ... se fac brainstorming cu bloggerii in schimb. Oare care e mai time consuming?

Comentarii

  1. desigur a ineractiona

    RăspundețiȘtergere
  2. cel mai important este daca cineva a descoperit minunea infaptuirii unui cuvant dintr-o carte sau dece nu o carte sfanta ,sau un semn sau o vedenie ,in caz contrar ,exista probleme serioase,mai ales aci in romania unde nimeni nu comunica cu sfintii lui Dumnezeu ,si nimeni ,nu are nici un mesaj de la Unsul sau Hristosul lui Dumnezeu; asta inseamna ca toti sunt pacatosi fara exceptie si bineinteles in intunerec ,precum cei de sus fara exceptie ,deci treburile merg precum le vedem cu boli mai ales si handicapaj si foame mare

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…