Despre respect, mâncare și șnițele proaste
Cel mai trist lucru pe care îl văd la o noi ca națiune bombardată de fiecare sărbătoare cu catralioane de reclame la pastile pentru digestie e că nu știm să respectăm mâncarea. Nu excesul. Nu pofta nesfârșită. Astea e și asta suntem, dar respectul pentru mâncare e o chestie care se crește. Inițial postarea asta trebuia să fie despre altceva. Despre mâncare aruncată pe jos și cum ne-am întors la vechile moravuri îndată de ce n-a trebuit să mai purtăm masca. Finuț. Arogant. Moralizator. Dar până acasă m-am calmat și am mai rumegat puțin problema. Aici nu e vorba despre maniere sau bun simt, e vorba de respect. În special de respectul pe care îl avem pentru ceea ce mâncăm și respectul pentru noi când vine vorba de halit. Ne lipsește demnitatea de a trata mâncatul ca un lucru mai mult decât necesar, deși la nivel declarativ suntem numai pe mătănii când vine vorba de mititei, burgărași și BBQ-uri. Veșnici bipolari. Iubim mâncarea, dar ne lipsește curiozitatea î...
Mmm... un costum de iepuraşă?
RăspundețiȘtergereLa asta nu ma asteptam :))
RăspundețiȘtergere:)) =)) :)) =)) si felicitarea zici ca nu ti-a placut eh? :D
RăspundețiȘtergereCe bine ca stim, ce mirare ca spui...
RăspundețiȘtergeredoar sosetele? in rest le ai pe toate?
RăspundețiȘtergereCati metrii de mocheta roz vrei?
RăspundețiȘtergere@olix ... dap :)) sunt norocos ce mai.
RăspundețiȘtergere@cavalera noii lumi - mocheta? cah
@daniel - desigur ca mi-a placut :P
@chis - pai de ce?