Treceți la conținutul principal

to blog or not to blog

Observ ca imi e din ce in ce mai greu sa scriu ceva pe blog. In prima instanta am vrut sa dau vina pe lipsa de subiecte dar ulterior mi-am dat seama ca am ajuns sa pun blogul pe un loc secund (in cel mai bun caz).

Prefer sa nu scriu despre subiecte pe care le-am vazut abordate la alti blogger mai ales cand consider ca nu as avea nimic major de adaugat. Pierd subiecte pe twitter din comoditatea de a le da repede si most of the time mobile. Alte subiecte le vorbesc cu prietenii si apoi consider ca e o intruziune in viata personala daca scriu despre ele.

De ce am ajuns sa ma ascund de blog? E coltul meu de rai totusi. Cred ca a ajuns sa ma intereseze ce zic altii despre cum ar trebui sa fie blogul meu. Cred ca am ajuns sa ma gandesc la blogul meu in alt mod de cum o faceam acum aproape 6 ani cand am inceput. Fuck it. This is not ok. Blogul ar trebui sa fie o prioritate. Sa speram ca pot sa ma automotivez si sa ii acord mult mai multa importanta.

Comentarii

  1. Si eu am aceasi problemă. Găsesc orice motiv să amân publicarea unui articol. M-am lăsat de 3 ori de blogging până acum. Dacă găsesti rețeta succesului să o prezinți intr-un articol :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Si te-ai gandit sa dedici un post intreg lamentarii ca nu ai timp sa scrii pe blog? :)) I love you anyway!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Marius - i will share

    @maldita - se vede ca nu ma citesti ... e o intreaga serie de posturi :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Ricoh ia nota zece pentru marketing emotional

Surprinzător, cu acest teaser ce are puțin peste 5000 de vizualizări.

De fapt nici nu pot să spun că este un teaser. E mai mult un manifest pentru Ricoh GR III, upgrade-ul unei săpuniere excelente pentru fotografia de stradă. Cameră ce brusc a urcat foarte sus pe whishlist-ul meu de anul acesta.

Slow clap.

Bravo.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…