Treceți la conținutul principal

un 1 mai muncitoresc va doresc si voua

Ieri pe stomacul gol am ales sa ies in afara Bucurestiului la un restaurant pe ponton sa mananc niste peste. Din nefericire la locul stiut nu era loc asa ca am inceput un veritabil quest pentru a gasi ceva de mancare. La Valea Iazurilor in Belciugatele am asteptat 20-25 de minute si doua rugaminti insistente chelneritei sa vina sa debaraseze masa de ospatul fostilor meseni. Nu s-a intamplat asta. Am plecat. Ce puteam sa facem?

La urmatorul restaurant - Casa de Piatra - in drum spre Bucuresti ne-am facut comozi pe bancute pentru un sfert de ora fara sa fim bagati in seama. Cand am abordat iar metoda trasului de maneca mai ca ni s-a spus sa mergem in pm-ul masii ca el e doar un singur chelner.  Oarecum te asteptai la asta de la o pensiune cu hotel, restaurant 40+ mese si piscina. Cine Dumnezeu o sa ajunga acolo sa manance? Doar un chelner este necesar.


La al 3-lea popas am fost informati din start ca o sa dureze mult mancarea. Se fac greu micii pentru cele 6 mese avute. Am zis ca nu am avut noroc si am plecat cu coada intre picioare in capitala. Gluma gluma dar 3 ore sa pierzi fara sa vezi un meniu e cam mult pentru oricine.

Totusi mi-am adus aminte cu ocazia asta de nonsalanta, sictirul si miserupia chelnerului roman. Chelnerul roman pe care trebuie sa il gadili putin ca altfel te si plesneste - tu un amarat de clinet. Chelnerul roman care de obicei iti lasa un gust amar in gura. Chelnerul romana care este superior oricarui client si nici nu se sfieste sa ti-o arate. Chelnerul roman care dupa un serviciu de cacat te atentioneaza ca nu ai lasat spaga - no shit sherlock: intelegem si noi aluzia?

Sunt si exceptii de la aceasta regula (baiatul de la the deck, roscata din ohara sau oana de pe baricade sunt cativa care imi vin in minte) dar parca gustul amar din gura nu dispare asa usor. Nu reusesc sa inteleg de unde aceasta atitudine generala a oamenilor prestatori de servicii. Este atat de greu sa zambesti si sa iti lasi frustrarile si problemele acasa? Atunci asta nu este un job pentru tine.

ps. hai sa nu mai lasam spaga din oficiu ci doar cand e meritata...

Comentarii

  1. Eu nu sunt de acord deloc cu bacsisu` la ospatar. Ca oricum isi iau prea mult pentru serviciile pe care le presteaza. Mai sunt si nesimtiti pe deasupra..

    RăspundețiȘtergere
  2. Normal ca spaga se lasa doar daca este meritata. Poti sa le urezi si ceva "dulce" la plecare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Observ ca din ce in ce mai des spaga este pusa pentru ca trebuie sa fie..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Câte zile poți să trăiești cu mâncarea pe care o cumperi de 400 de lei?

Un gigel de pe /r/dataisbeautiful a scormonit prin niște statistici și a rezultat graficul de mai sus: How many days of food does 100$ purchase. A luat în calcul o dietă zilnică echilibrată (fructe, lactate, legume, carbohidrați și proteine) de 2400 calorii pe care a încercat el cât mai bine să o facă cât de cât relevantă. Unele zone sunt axate mai mult pe un anumit tip de mâncare așa că din punct de vedere statistic ce e mai sus are o marjă destul de mare de eroare, dar și așa mi se pare suficient de interesant încât să îl pun pe blog.

În București cică ai putea trăi 20 de zile cu suma asta de bani. În New York doar 6, iar în Cairo 29.

Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că e imposibil. Ceva e greșit. Cu siguranță dau mai mult pe mâncare pe lună și altfel nu se poate. La o analiză puțin mai în detaliu mi-am dat seama că lucrurile nu sunt chiar atât de departe de adevăr. Dacă mi-aș găti toate mesele astea, probabil că aș putea să mă apropi destul de mult de cei 400 de lei…

De ce excursiile gratuite pentru pensionari sunt o idee bună

Ce credeți că a răspuns domnul din imagine la întrebarea? Nu. N-a ieșit niciodată din țară. Nici măcar până la vecinii bulgari. Vedeți aici o oportunitate da face ceva mai buni cu banii aruncați anual pe schimbatul bordurilor?

Mai dau un indiciu citându-l pe Mark Twain, chiar el.

Călătoritul este fatal pentru prejudecăți, bigotism sau îngustimea minții Unu plus unu fac doi și într-o lume ideală acești pensionari ar da nas în nas, poate pentru prima oară, cu ce e pe afară. Chiar și în falimentara Grecie de care poate au râs acum câțiva ani la Radio Șanț. Sau de frații bulgari care au fost ciuca bătăilor în toate glumele pre decembriste cu vecini mai săraci.

Poate mini vacanța asta o să le ridice niște semne de întrebare. Ăștia de ce au autostrăzi și noi nu avem? Ăștia cum de își permit la pensie să iasă la restaurant? Ăștia de ce nu se înghesuie la cozi interminabile? Ăștia de ce zâmbesc mai tot timpul? De ce ei pot și noi nu putem?

Și poate vor pune unu plus unu pe hârtie și vor găsi…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…