Treceți la conținutul principal

un 1 mai muncitoresc va doresc si voua

Ieri pe stomacul gol am ales sa ies in afara Bucurestiului la un restaurant pe ponton sa mananc niste peste. Din nefericire la locul stiut nu era loc asa ca am inceput un veritabil quest pentru a gasi ceva de mancare. La Valea Iazurilor in Belciugatele am asteptat 20-25 de minute si doua rugaminti insistente chelneritei sa vina sa debaraseze masa de ospatul fostilor meseni. Nu s-a intamplat asta. Am plecat. Ce puteam sa facem?

La urmatorul restaurant - Casa de Piatra - in drum spre Bucuresti ne-am facut comozi pe bancute pentru un sfert de ora fara sa fim bagati in seama. Cand am abordat iar metoda trasului de maneca mai ca ni s-a spus sa mergem in pm-ul masii ca el e doar un singur chelner.  Oarecum te asteptai la asta de la o pensiune cu hotel, restaurant 40+ mese si piscina. Cine Dumnezeu o sa ajunga acolo sa manance? Doar un chelner este necesar.


La al 3-lea popas am fost informati din start ca o sa dureze mult mancarea. Se fac greu micii pentru cele 6 mese avute. Am zis ca nu am avut noroc si am plecat cu coada intre picioare in capitala. Gluma gluma dar 3 ore sa pierzi fara sa vezi un meniu e cam mult pentru oricine.

Totusi mi-am adus aminte cu ocazia asta de nonsalanta, sictirul si miserupia chelnerului roman. Chelnerul roman pe care trebuie sa il gadili putin ca altfel te si plesneste - tu un amarat de clinet. Chelnerul roman care de obicei iti lasa un gust amar in gura. Chelnerul romana care este superior oricarui client si nici nu se sfieste sa ti-o arate. Chelnerul roman care dupa un serviciu de cacat te atentioneaza ca nu ai lasat spaga - no shit sherlock: intelegem si noi aluzia?

Sunt si exceptii de la aceasta regula (baiatul de la the deck, roscata din ohara sau oana de pe baricade sunt cativa care imi vin in minte) dar parca gustul amar din gura nu dispare asa usor. Nu reusesc sa inteleg de unde aceasta atitudine generala a oamenilor prestatori de servicii. Este atat de greu sa zambesti si sa iti lasi frustrarile si problemele acasa? Atunci asta nu este un job pentru tine.

ps. hai sa nu mai lasam spaga din oficiu ci doar cand e meritata...

Comentarii

  1. Eu nu sunt de acord deloc cu bacsisu` la ospatar. Ca oricum isi iau prea mult pentru serviciile pe care le presteaza. Mai sunt si nesimtiti pe deasupra..

    RăspundețiȘtergere
  2. Normal ca spaga se lasa doar daca este meritata. Poti sa le urezi si ceva "dulce" la plecare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Observ ca din ce in ce mai des spaga este pusa pentru ca trebuie sa fie..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …