Treceți la conținutul principal

un 1 mai muncitoresc va doresc si voua

Ieri pe stomacul gol am ales sa ies in afara Bucurestiului la un restaurant pe ponton sa mananc niste peste. Din nefericire la locul stiut nu era loc asa ca am inceput un veritabil quest pentru a gasi ceva de mancare. La Valea Iazurilor in Belciugatele am asteptat 20-25 de minute si doua rugaminti insistente chelneritei sa vina sa debaraseze masa de ospatul fostilor meseni. Nu s-a intamplat asta. Am plecat. Ce puteam sa facem?

La urmatorul restaurant - Casa de Piatra - in drum spre Bucuresti ne-am facut comozi pe bancute pentru un sfert de ora fara sa fim bagati in seama. Cand am abordat iar metoda trasului de maneca mai ca ni s-a spus sa mergem in pm-ul masii ca el e doar un singur chelner.  Oarecum te asteptai la asta de la o pensiune cu hotel, restaurant 40+ mese si piscina. Cine Dumnezeu o sa ajunga acolo sa manance? Doar un chelner este necesar.


La al 3-lea popas am fost informati din start ca o sa dureze mult mancarea. Se fac greu micii pentru cele 6 mese avute. Am zis ca nu am avut noroc si am plecat cu coada intre picioare in capitala. Gluma gluma dar 3 ore sa pierzi fara sa vezi un meniu e cam mult pentru oricine.

Totusi mi-am adus aminte cu ocazia asta de nonsalanta, sictirul si miserupia chelnerului roman. Chelnerul roman pe care trebuie sa il gadili putin ca altfel te si plesneste - tu un amarat de clinet. Chelnerul roman care de obicei iti lasa un gust amar in gura. Chelnerul romana care este superior oricarui client si nici nu se sfieste sa ti-o arate. Chelnerul roman care dupa un serviciu de cacat te atentioneaza ca nu ai lasat spaga - no shit sherlock: intelegem si noi aluzia?

Sunt si exceptii de la aceasta regula (baiatul de la the deck, roscata din ohara sau oana de pe baricade sunt cativa care imi vin in minte) dar parca gustul amar din gura nu dispare asa usor. Nu reusesc sa inteleg de unde aceasta atitudine generala a oamenilor prestatori de servicii. Este atat de greu sa zambesti si sa iti lasi frustrarile si problemele acasa? Atunci asta nu este un job pentru tine.

ps. hai sa nu mai lasam spaga din oficiu ci doar cand e meritata...

Comentarii

  1. Eu nu sunt de acord deloc cu bacsisu` la ospatar. Ca oricum isi iau prea mult pentru serviciile pe care le presteaza. Mai sunt si nesimtiti pe deasupra..

    RăspundețiȘtergere
  2. Normal ca spaga se lasa doar daca este meritata. Poti sa le urezi si ceva "dulce" la plecare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Observ ca din ce in ce mai des spaga este pusa pentru ca trebuie sa fie..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…