Treceți la conținutul principal

Ce nu s-a vazut in articolele bloggerilor despre primele 3 zile FITS 2012

ti-ti-ul de la Ford
Este fain atunci cand pleci cu un rucsac in spate in care ai cateva hainute pentru 2-3 zile ... si atat. Cand esti zen totul decurge de la sine si nimic rau nu se poate intampla. La Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2012 am plecat ca o floricica. Stiam doar ca trebuie sa ma intalnesc cu Andrei si ca o sa mergem impreuna cu un Ford de la Colina Motors (review la el despre masina). Nu aveam idee unde o sa stau sau ce se va intampla. Stiam doar ca vreau sa ajung la festival.

Am ajuns si am aflat ca stau la Hotel Forum Continental din Sibiu intr-o camera foarte draguta pe colt cu o priveliste incredibila (ne-au dat si un card de reducere 10% pe viata special pentru bloggeri). M-am cazat frumos si apoi am iesit prin centrul vechi al Sibiului sa iau atmosfera festivalului. Am ajuns la Burnt Out Punks in Piata Mare. Niste suedezi nebuni fac un circ cu mult foc. M-am lasat captivat alaturi de intreaga piata de comicul excelent al acestor baieti. Seara la clubul festivalului ne-am intalnit cu ei si am sarbatorit impreuna prima zi de festival. Si in afara scenei baietii sunt mortali. Pana si cartile lor de vizita ardeau cand ti le inmanau :)

Clubul festivalului este locul pe unde ne faceam veacul in fiecare seara. Alaturi de alti bloggeri, oameni din presa, regizori, actori, invitati de seama si voluntari. Un loc magic unde dispareau granitele culturale sau lingvistice. Toata lumea era binedispusa si insetata de petrecut alaturi de niste oameni faini (dupa FITS am observat ca am inceput sa folosesc mai des fain). O atmosfera de Vama Veche buna - nu aia nasoala cu cocalari si pitzi!

In a doua zi de FITS am stat la depanat amintiri cu bloggerii la o terasa. Nu a trecut mult si ne-am imprieteni t cu tipul care ne servea: Istvan - un tip fain fain de tot. A fost cel care a spart gheata socializarii la FITS. Ne-am intalnit cu el seara la clubul festivalului ca avea si el coada baga prin FITS. Ne-am si s-a simtit atat de bine cu noi si povestirile noastre la bere incat a doua zi prin ploaie a venit sa luam pranzul impreuna. Si asta e fain.

Pana sa ajungem la club am trecut sa mancam cate ceva traditional la Crama Veche a Sibiului. Langa noi era o domnisoara ce urma sa manance singura. Ce fel de domni puteam sa fim eu si Andrei daca o lasam pe domnisoara sa manance singura? Nimeni n-ar trebui sa manance singur.

Am facut o masa comuna si ne-am imprietenit. Era programatoare din Germania si venise la festival pentru ca tara noastra este ieftina. Lucru adevarat. Nu stia pe nimeni si nu vorbea romana. Engleza ii era excelenta dar ni s-a confesat ca e surprinsa de cat de putini oameni vorbesc engleza in Romania. I-am admirat curajul si am vorbit despre vrute si nevrute. La final ne-am despartit si fiecare a luat-o pe drumul lui. O aventura de-o cina as putea spune. Sper ca am lasat o impresie buna despre tara noastra.

In seara aia la clubul festivalului am mai intalnit niste oameni foarte misto. Primul ce imi vine in cap e Beni (il stiti daca ati mers de cateva ori prin Vama Veche) care a fost un soc pentru mine cand am vazut cata pofta de viata are. Vroiam sa zic " cata pofta de viata are la varsta sa" dar mi-am dat seama ca e o jignire. Omul are un suflet mai tanar decat il am eu. M-a fascinat si sper sa mai am ocazia sa impartim aceeasi masa si sa stam la taclale pana dimineata. 

o dimineata de relaxare
Diminetile ni le petreceam la Haller Cafe din Piata Mare ... la o carte si o vorba buna. Sa-mi aduc aminte sa le multumesc celor de la Humanitas pentru cartea trimisa la hotel. O idee foarte buna dar din pacate eram deja cu o carte inceputa (am o regula proasta ca nu citesc doua carti in acelasi timp) si n-am apucat sa o rasfoiesc. Cum termin cu "Stupid Movie Physics" ma voi apuca de cartea ce am inteles ca a fost selectata special pentru mine. Multumesc!

Duminica a venit cu o noua surpriza. Dupa o pranz pe graba de la restaurantul Hermania am purces catre o conferinta de presa. Nu stiam de ce sunt impins de la spate sa nu intarzii la ea. Credeam ca e pe sistemul clasic: o conferinta ca oricare alta - asa ca oricum nu incepea la ora anuntata. 5-6 minute interziere erau ok in opinia mea. Nu mare mi-a fost surpriza sa vad ca de fapt conferinta era o intalnire cu directorul festivalului - Constantin Chiriac. Omul asta in toata zapaceala inceputului de festival si-a facut timp o ora (de fapt o ora jumatate ca i-a placut de noi) sa vorbeasca cu bloggerii si doar cu bloggerii.

poza de Anne Marie
Chiriac este un personaj si ii sorbi captivat fiecare cuvantel. A vorbit cu noi degajat si fara un limbaj de lemn. Parea ca ii face placere sa ne aiba in biroul desi n-a schitat niciun zambet. Cred ca era prea apasat de munca din spatele FITS-ului. Un FITS ce anul asta a suferit reduceri bugetare ce au facut ca unele trupe grele sa nu mai fie chemate. Si printre multe altele pierdute din cauza lipsei de fonduri ... FITS era sa ramana fara artificii in prima zi. Din fericire compania care furnizeaza de ani de zile FITS-ului artificii s-a decis sa le dea anul acesta gratuit. Nu poti sa ai o deschidere fara artificii. Foarte frumos si elegant din partea lor.

Dupa interviu am fugit sa vad Faust. Am scris pe blog. M-a bulversat. O capodopera. Dupa Faust am ajuns iar la clubul festivalului. Ploua infernal dar asta a facut ca despartirea sa fie mai interesanta pentru ca nici macar torentele de apa nu puteau sa strice buna dispozitie a oamenilor prezenti. S-a dansat in ploaie. Am dansat in ploaie. Ruxa a scris mai mult despre experienta asta. A fost demential. Cu greu mi-am luat la revedere de la prietenii noi facuti. 

Am ramas cu o urma de regret ca nu am intrebat cum il cheama pe nenea de la dozatorul de bere care mi-a facut cunostinta cu rachiul lui de casa. Excelent. Trei seri si trei paharele de voie buna. Daca aveti drum si il gasiti (e cel cu mustata) cereti fara rusine ca omul e incantat sa daruiasca. 

Ati ajuns pana aici? Surprinzator. Ei bine asta inseamna sa fii blogger oficial. Intalneste oameni si cunoaste-le povestile. Ca blogger trebui sa fii un animal social. Sa te imprietenesti si sa discuti cu toata lumea. Asta inseamna sa traiesti cu adevarat un festival. E ceea ce incercam sa scriu aici dar cele foarte multe ore nedormite si-au spus cuvantul.   

frumusele nu?
Mi-a placut foarte mult ca in calitate de blogger oficial am primit niste carti de vizita dragutele cu blogul meu. Am impartit vreo 7-8. Sunt cu 7-8 mai multe decat as fi impartit de capul meu (de 2-3 ani nu mai am carti de vizita). E o idee foarte buna si de efect ca sa zic asa. Sper sa vad mai des lucrul asta. 

In caz ca nu v-ati dat seama din ce am scris pana acum eu am incercat sa aplic cat mai bine carpe diem. Mi-a iesit. Si nu a fost cu stres. Nu a fost cu experiente neplacute. Ba din contra. A fost un weekend incredibil de antrenant si distractiv. It is good to be a blogger. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…