Treceți la conținutul principal

Faust al lui Purcarete si cel al lui Peter Stein

Imediat dupa Faust-ul lui Purcarete din cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu (FITS mai scurt) mi-am zis impreuna cu Oltea Zambori ca nu vom scrie despre aceasta piesa. Ce as putea sa scriu eu ce nu s-a spus in ultimii 5 ani despre Faust al lui Purcarete? Sau mai bine spus ... cum as putea sa descriu torentul de sentimente generat de respectiva piesa?

O sa imi incalc si eu cuvantul si o sa va zic ca este o piesa excelenta. Cea mai impresionanta piesa de teatru pe care am vazut-o vreodata. Este o piesa ce te poate surprinde si la a 5-a vizionare (dupa cum afirma un om care urma sa vada piesa pentru a 6-a oara). Nici eu nu pot spune ca am prins tot din prima. Este grandioasa si este ceva ce nu credeam ca se face in tara noastra.

Este o nebunie ce se intampla pe scena si in jurul tau. Simti cum te apuca de guler ... te ridica de pe scaun ... si te azvarleste in iad. Pentru 2 ore si jumatate ai parasit Sibiul. Nici macar nu pot sa confirm ca e vorba de 2 ore jumatate pentru ca atunci cand Faus mi-a dat voie sa ma intorc in Sibiu eram deja schimbat.

In general sunt destul de cinic in fata hype-ului iar Faust al lui Purcarete este cat se poate de hype-uit. Timp de 3 zile la FITS zeci de oameni mi-au zis lucruri placute de Faust. " E ceva ce te va schimba " mi-au afirmat. Eu in sinea mea zambeam. Eu sa fiu impresionat si marcat atat de usor? HA! Mai ales dupa dezamagirea generata de piesa lui Peter Stein - Faust Fantasia? Stein este un monstru sacru si el a dat-o in bara (cel putin in opinia mea) cu Faust ... atunci cum acest Purcarete poate sa o faca mai bine?

Dar a facut-o. Si a facut-o la o scara grandioasa. Cand ai peste 100 de actori pe scena si alti 100 de oameni din stafful tehnic deja vorbesti de o falnicie ce mie personal mi s-a parut ca are niste origini comuniste. Intr-un mod fascinant nu e vorba de comunismul ala blamat de toata lumea. E vorba de comunismul evenimentelor impunatoare prin volum, perfectiune si sicronizare.

Este un spectacol pe care nu trebuie sa il ratezi in Sibiu pentru ca in alta parte nu ai sanse sa il vezi. Aceasta maretie este dificil de mutat si reprodus in alta parte. Este totusi vorba de o hala industriala gigantica in care trebuie sa acomodezi o multime de actori, spectatori si decoruri. Si cand te gandesti ca biletul costa doar 40 de lei nu ai nicio scuza sa nu te lasi captivat de capodopera lui Purcarete.

Ca sa intelegeti cat de maiestos este Faust o sa va zic cate ceva de Gulliver - piesa de care se ocupa Purcarete zilele astea. Ea este una dintre cele doar 15 piese de teatru prezente la Edinburgh - cel mai mare festival de teatru din lume. Premiera va avea loc in cadrul acelui festival - fiind pentru prima oara in istoria acestui festival cand cei raspunzatori de el invita o piesa de teatru pe care n-au vazut-o niciodata. O versiune beta ce e inca departe de finalizare a fost jucata la Sibiu si Victor Kapra a fost unul dintre putinii norocosi care au avut privilegiu sa o vada. Despre Gulliver puteti sa cititi mai multe la el pe blog (link).

Imi dau seama ca ma intind si nici nu am apucat sa zic o frantura despre cate as avea de spus despre Faust. E atat de zapacitor incat in acelasi timp ti se scurg din creier mai multe idei demne de povestit iar tu nu ai idee pe care o sa pui pe "hartie" prima. Intregul spectacol este o calatorie in abisul dorintelor si al alegerilor dificile.

Si chiar este o calatorie! La un momentdat in "nebunia" lui Purcarete esti ridicat de pe scaun si mutat in spatele scenei unde descoperi cu surpriza  o noua scena. E atat o calatorie simbolica cat si una practica. O simpla scena nu era suficient de mare pentru orgliul lui Faust. A fost nevoie de doua ca sa te faca simti ca ai ajuns acolo in haul iadului. Nu puteai sa simti asta fara sa faci cativa pasi printre porcusorii diabolici si alte moravuri usoare ce te atatau din loc in loc.

O chestie care m-a surprins placut a fost prezenta nuditatii ca unealta de completare a locului unde corpul ti-a fost transportat. In teatrul romanesc nuditatea mi se pare ca are un rol de socat si impresionat privitorul. Nu intregeste o idee si nici nu te ajuta sa descoperi un nou strat. Imi pierdusem speranta ca pot sa vad nuditate de bun gust si ca o importanta piesa a puzzle-ului care defineste povestea. M-am inselat. Se poate si exista in Faust.

Parasind plaiurile mioritice am ajuns si la Faus Fantasia - o piesa regizata de Peter Stein - la FITS 2012. Privilegiu vine din cauza lui Stein ce se bucura de un renume mondial. Mie personal piesa nu mi-a placut. A fost teatru modernist si eu sunt mai old school. Vreau sa vad pasiune si miscare. Faus Fantasia a fost rece si static. A fost despre un Stein sobru ce ne-a citit Faust si a jucat 7 personaje doar din tonalitatea glasului. Prea german pentru gusturile mele. In acelasi timp inteleg cum ar putea sa existe oameni care sa aprecieze asta. Printr-o acceptiune generala putem sa spunem ca nu a fost proasta. Viziunea artisitca era interesanta dar nu si-a gasit bloggerul care aprecieze asta.

Cu o urma de regret ca poate n-am reusit sa transmit tot ce am simtit cand am vazut Faust va las cu ce au scris bloggerii cu care am fost. Intr-o ordine random: Chinezu, Hoinaru, Victor si Anne-Marie.

Iar pe final va las cu un interviu dat pentru BBC de Purcarete.

Comentarii

  1. Ma intreb daca Iona are vro legatura, desi temele difera esenta celor 2 opere paremi-se ca se aseamana destul de mult.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…

Review de bere: Becker Brau American Pale Ale

În anii 90 dacă vorbeai de berărie germană, toată lumea presupunea că te referi la Becker Brau-ul de pe Calea Rahovei: muzică bavareză live, covrigi cât capul meu de copil, ciolane peste ciolane și evident metri și metri de bere. O berărie în toată firea.

Timpul a fost în schimb nemilos cu ea și după ce s-a mutat într-o casă nouă n-am mai auzit nimic de bine, iar de vreo 5-6 ani și vorbele alea de rău s-au oprit. Poate de asta am pus mâna cu încredere pe berea asta când am văzut-o la raft, fix pentru nostalgia serilor la terasa de pe lângă Piața de Flori.

Nici măcar nu știu dacă e vreo legătură directă între ele, dar asta nu mă va opri să zic vreo două trei lucruri despre berea cu cea mai urâtă etichetă din lume. Pe bune. Înțeleg craft, înțeleg producție limitată și probabil netehnologizată, dar eticheta e super hidoasă și nu cred că prinde la targetul hipstăresc căruia îi este adresată.

Totuși, să purcedem!

Nume: Becker Brau American Pale Ale
Stil: American Pale Ale
Alcool: 5%
Origine: …