Treceți la conținutul principal

Faust al lui Purcarete si cel al lui Peter Stein

Imediat dupa Faust-ul lui Purcarete din cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu (FITS mai scurt) mi-am zis impreuna cu Oltea Zambori ca nu vom scrie despre aceasta piesa. Ce as putea sa scriu eu ce nu s-a spus in ultimii 5 ani despre Faust al lui Purcarete? Sau mai bine spus ... cum as putea sa descriu torentul de sentimente generat de respectiva piesa?

O sa imi incalc si eu cuvantul si o sa va zic ca este o piesa excelenta. Cea mai impresionanta piesa de teatru pe care am vazut-o vreodata. Este o piesa ce te poate surprinde si la a 5-a vizionare (dupa cum afirma un om care urma sa vada piesa pentru a 6-a oara). Nici eu nu pot spune ca am prins tot din prima. Este grandioasa si este ceva ce nu credeam ca se face in tara noastra.

Este o nebunie ce se intampla pe scena si in jurul tau. Simti cum te apuca de guler ... te ridica de pe scaun ... si te azvarleste in iad. Pentru 2 ore si jumatate ai parasit Sibiul. Nici macar nu pot sa confirm ca e vorba de 2 ore jumatate pentru ca atunci cand Faus mi-a dat voie sa ma intorc in Sibiu eram deja schimbat.

In general sunt destul de cinic in fata hype-ului iar Faust al lui Purcarete este cat se poate de hype-uit. Timp de 3 zile la FITS zeci de oameni mi-au zis lucruri placute de Faust. " E ceva ce te va schimba " mi-au afirmat. Eu in sinea mea zambeam. Eu sa fiu impresionat si marcat atat de usor? HA! Mai ales dupa dezamagirea generata de piesa lui Peter Stein - Faust Fantasia? Stein este un monstru sacru si el a dat-o in bara (cel putin in opinia mea) cu Faust ... atunci cum acest Purcarete poate sa o faca mai bine?

Dar a facut-o. Si a facut-o la o scara grandioasa. Cand ai peste 100 de actori pe scena si alti 100 de oameni din stafful tehnic deja vorbesti de o falnicie ce mie personal mi s-a parut ca are niste origini comuniste. Intr-un mod fascinant nu e vorba de comunismul ala blamat de toata lumea. E vorba de comunismul evenimentelor impunatoare prin volum, perfectiune si sicronizare.

Este un spectacol pe care nu trebuie sa il ratezi in Sibiu pentru ca in alta parte nu ai sanse sa il vezi. Aceasta maretie este dificil de mutat si reprodus in alta parte. Este totusi vorba de o hala industriala gigantica in care trebuie sa acomodezi o multime de actori, spectatori si decoruri. Si cand te gandesti ca biletul costa doar 40 de lei nu ai nicio scuza sa nu te lasi captivat de capodopera lui Purcarete.

Ca sa intelegeti cat de maiestos este Faust o sa va zic cate ceva de Gulliver - piesa de care se ocupa Purcarete zilele astea. Ea este una dintre cele doar 15 piese de teatru prezente la Edinburgh - cel mai mare festival de teatru din lume. Premiera va avea loc in cadrul acelui festival - fiind pentru prima oara in istoria acestui festival cand cei raspunzatori de el invita o piesa de teatru pe care n-au vazut-o niciodata. O versiune beta ce e inca departe de finalizare a fost jucata la Sibiu si Victor Kapra a fost unul dintre putinii norocosi care au avut privilegiu sa o vada. Despre Gulliver puteti sa cititi mai multe la el pe blog (link).

Imi dau seama ca ma intind si nici nu am apucat sa zic o frantura despre cate as avea de spus despre Faust. E atat de zapacitor incat in acelasi timp ti se scurg din creier mai multe idei demne de povestit iar tu nu ai idee pe care o sa pui pe "hartie" prima. Intregul spectacol este o calatorie in abisul dorintelor si al alegerilor dificile.

Si chiar este o calatorie! La un momentdat in "nebunia" lui Purcarete esti ridicat de pe scaun si mutat in spatele scenei unde descoperi cu surpriza  o noua scena. E atat o calatorie simbolica cat si una practica. O simpla scena nu era suficient de mare pentru orgliul lui Faust. A fost nevoie de doua ca sa te faca simti ca ai ajuns acolo in haul iadului. Nu puteai sa simti asta fara sa faci cativa pasi printre porcusorii diabolici si alte moravuri usoare ce te atatau din loc in loc.

O chestie care m-a surprins placut a fost prezenta nuditatii ca unealta de completare a locului unde corpul ti-a fost transportat. In teatrul romanesc nuditatea mi se pare ca are un rol de socat si impresionat privitorul. Nu intregeste o idee si nici nu te ajuta sa descoperi un nou strat. Imi pierdusem speranta ca pot sa vad nuditate de bun gust si ca o importanta piesa a puzzle-ului care defineste povestea. M-am inselat. Se poate si exista in Faust.

Parasind plaiurile mioritice am ajuns si la Faus Fantasia - o piesa regizata de Peter Stein - la FITS 2012. Privilegiu vine din cauza lui Stein ce se bucura de un renume mondial. Mie personal piesa nu mi-a placut. A fost teatru modernist si eu sunt mai old school. Vreau sa vad pasiune si miscare. Faus Fantasia a fost rece si static. A fost despre un Stein sobru ce ne-a citit Faust si a jucat 7 personaje doar din tonalitatea glasului. Prea german pentru gusturile mele. In acelasi timp inteleg cum ar putea sa existe oameni care sa aprecieze asta. Printr-o acceptiune generala putem sa spunem ca nu a fost proasta. Viziunea artisitca era interesanta dar nu si-a gasit bloggerul care aprecieze asta.

Cu o urma de regret ca poate n-am reusit sa transmit tot ce am simtit cand am vazut Faust va las cu ce au scris bloggerii cu care am fost. Intr-o ordine random: Chinezu, Hoinaru, Victor si Anne-Marie.

Iar pe final va las cu un interviu dat pentru BBC de Purcarete.

Comentarii

  1. Ma intreb daca Iona are vro legatura, desi temele difera esenta celor 2 opere paremi-se ca se aseamana destul de mult.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…