Treceți la conținutul principal

Cred ca mi-am gasit o noua pasiune!

In weekendul ce a trecut am fost la catarat prin Bucegi pentru prima oara in viata mea. Initial am mers acolo ca sa mai schimb betoanele gri cu padurile verzi. Nu intentionam sa ma catar. Stiam ca am rau de inaltime. Stiam e mult spus. Nu mi-a fost frica de inaltime nici cand am sarit cu parasuta. Dar totusi undeva in tinerete mi s-a intiparit chestia asta in minte cum ca as avea rau de inaltime. Nope.

M-am lasat convis sa urc pe un 5+ in niste papuci cu 3-4 numere mai mici. N-am reusit sa termin traseul. Mainile mi-au cedat. Picioarele la fel. Nu sport mai fac ocazional nu antreneaza muschii aia. Vedeam priza incercam sa ma imping si esuam. Ca tiganul la mal. Dar nu asta e ideea. Ci despre cat de surprinzator si placut mi s-a parut cataratul.

Este o iesire in natura ce te solicita trup si suflet. Suflet ca ti se rupe inima cand vezi gunoaie aruncate in locuri frumoase. Trup ca incepe sa iti tremure membrele ca o piftie. Ajungi repede sa fii epuizat si istovit dar curios sa gasesti urmatoarea priza. Eu recunosc ca am cedat cam repede. Nu credeam ca pot mai mult. Poate puteam. Sigur puteam mi-au zis cei cu care eram. Dar ma voi intoarce. Ma voi antrena si voi izbuti!

Comentarii

  1. Imi amintesti de dorinta mea ascunsa de a sari cu parasuta...
    Mai facut sa zambesc putin, uisem de aceasta pasiune a mea mai veche neatinsa.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Ricoh ia nota zece pentru marketing emotional

Surprinzător, cu acest teaser ce are puțin peste 5000 de vizualizări.

De fapt nici nu pot să spun că este un teaser. E mai mult un manifest pentru Ricoh GR III, upgrade-ul unei săpuniere excelente pentru fotografia de stradă. Cameră ce brusc a urcat foarte sus pe whishlist-ul meu de anul acesta.

Slow clap.

Bravo.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…