Treceți la conținutul principal

Fuck the system ...

.... but first let's fuck some innocent guy!

Observ ca nu suntem in stare sa ne razbunam constructiv si nici sa ne varsam frustraile pe cei care trebuie. Nu stiu daca e vorba de noi ca natie sau este un lucru universal. Totusi, de multe ori tinta acestui fuck the system este un gigel ce nu are nici o legatura cu sursa frustrarilor. 
  • Ah ... statul mi-a marit taxele?? Hai ca ma razbun pe el smulgand garduletele, bancile si spargand magazinele din centrul orasului. Astfel se va intelege mesajul meu! 
  • Salarii scazute? Blocand circulatia celui mai mare bulevard din oras cu siguranta o sa il invete minte! Nu conteaza ca stric ziua tuturor celor care vor sa ajunga undeva. 
  • Vin sa imi platesc taxele si soferul meu nu gaseste loc de parcare? Mai bine parchez pe locurile ANAF-ului si ma cert 15 minute cu un biet paznic ce e platit de 10-20-30 de ori mai putin ca mine. Fuuuck The System!!!!!!111111one
Cam astea sunt exemplele mioritice de Fuck The System. Asta s-a inteles. Iar in general genul asta de razvratiri au efect zero. E cineva surprins? Eu nu. 

Acum ceva vreme observam ca romanul percepe libertatea ca fiind un fel de "sunt liber sa fac ce vreau, cand vreau, cum vreau si cu cine vreau". Daca ii spui ca libertatea lui se opreste in momentul in care afecteaza libertatea altuia  ... se va uita la tine cu o privire de bovina. Cum adica sa te gandesti si la altcineva? Pai asta nu e libertate. Mars in *&^%$##@! de comunist! (comparatie artistica ... nu o lua chiar mot a mot)

Cam asa e si la Fuck The System - Oamenii angajati de stat sunt mana in mana cu acesta, stiu ei de ce trebuie sa isi primeasca crizele tale de isterie. Nu este doar un job vai de capul lui. Nu, ei chiar cred cu tarie in STAT si in metoda lui de macinare sistematica a persoanei tale. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, chiar ei i-au propus statului sa ti-o traga iar si iar.

Problema e ca poate ne place sa ne simtim persecutati. Sau poate sunt reminiscente ale perioadei comuniste cand statul era raspunzator pentru tot. Poate trebuie sa dam vina pe cineva. Poate pur si simplu ne place sa ne plangem sau sa dramatizam fiecare prostie. Poate chiar e vina statului. 

Who the fuck knows? 

Nu cred ca e #fun in hora frustrarilor. Participantii nu par sa se distreze. Nimeni nu ranjeste la final. Nimeni nu mai cere un bis. Isi strica zen-ul si mai si imbatranesc. Nu e pacat?

Comentarii

  1. si care-i partea constructiva din acest du-te/vino si din ce scrie mai sus-articol+comentariile de pana acum?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt pentru revolutie, insa eu prefer sa privesc din ansamblu si observ cu tristete ca de la ultima revolutie ,ceea a lui Ceausescu parca ne merge mai rau.
    Ce-i rau, e rau facut.
    Unii spun ca e mai bine, insa din ansablu eu zic ca e mai rau!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…