Treceți la conținutul principal

Film Romanesc: Killing Time

Aseara am fost sa vad Killing Time - un film de Florin Piersic JR - impreuna cu alti bloggeri. Ne-am strans in subsolul Dianei 4 fara sa stim exact ce ne asteapta. E un film romanesc ... deci trebuie sa fie despre comunism. Ei bine nu. E un fel de copil din flori al Pulp Fiction-ului lui Tarantino. Este un film despre viata si moarte. Despre asasini si victime. Despre super gods si simple mans (greseala intentionata).

Este un film presarat cu multe monologuri - primele 30-40 de minute trec atat de greu incat te frustreaza putin. Aseara nu mi-am dat seama exact de ce, dar azi stiu: 5 personaje, monoloage peste monoloage, un singur decor, multe scene moarte in care nu se intampla nimic, muzica ce intervine sporadic .... ah pai filmul asta e mai mult o piesa de teatru.

Acum sunt in impas. Sa il tratez in continuare ca un film sau ca o piesa de teatru? Pentru un film este destul de ...lipsit de actiune. Pentru o piesa de teatru ii cam lipseste factorul uman si liberul arbitru (sa alegi tu ce sa vezi si pe ce personaj sa te concentrezi).

Oricum vreau sa zic doua vorbe despre actori:
  • Florin Piersic Jr. - pentru o seconda aveam senzatia ca o sa faca un rol de Schwarzenegger in Terminator (58 de cuvinte in tot filmul) dar a reusit sa se dea pe brazda pana la urma.
  • Cristian Ioan Gutau - a facut un rol excelent. Practic el singur a carat tot filmul in spate. Este credibil. Este usor de iubit si usor de urat. As vrea sa zic mai multe, dar n-as putea fara spoilere. 
Si am ajuns la partea aia grea din review: concluzile. Incerc sa fiu obiectiv si sa imi infrang nevoia de a fi mai critic cu filmele romanesti, dar nici asa nu stiu ce concluzie maiestoasa as putea sa trag. Filmul are lucruri interesante in el, precum si momente de plictiseala. Nu mi se pare o capodopera, dar nici un film de evitat cu stoicism. Este interesant sa vezi viziunea romaneasca despre un fel de Tarantino, dar fanii Tarantino or sa fie mai critici si mai inversunati.



Asa ca ... mda. Din 1 Martie il gasiti prin cinematografe. http://www.killingtime.ro/

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…