Treceți la conținutul principal

4 documentare de weekend

Am cam lasat in paragina categoria "documentare" de pe blog, dar azi mi-am zis ca sa recuperez nitel.

The Queen of Versailles (2012) - Un documentare despre familia perfecta de miliardar american. El conduce cea mai mare companie de time sharing din lume. Ea fosta miss California (parca). 8 Copilasi. S-au gandit sa isi faca cea mai mare casa din US. Bigger then White House. A venit criza si totul s-a naruit. E fascinanta trecerea de la avion personal la "mami ce cautat toti acesti oameni in avionul nostru". Sau ... dupa ce inchiriaza o masina intreba unde este soferul. Moment in cara baiatul de la inchirieri ramane fara replica. Casa neterminata. Aproape faliment. Eh. Si miliardarii mai strang cureaua. Nota: 8/10. E fun de vazut.

Hot Coffe (2011) - Despre celebrul caz in care tanti s-a oparit cu cafeua de la McDonald's si apoi i-a dat in judecata. Era fain daca doar despre asta vorbeau. Miezul documentarului este legat de schimbarile legislative ce au ingreunat, limitat sau efectiv blocat aceste procese tembele. Din pacate mai sufera si oameni ce au cazuri pe bune. Imi imaginez ca adevarul e undeva pe la mijloc. Nota: 6/10. Desi prezinta lucruri interesante, n-as putea sa iti recomand sa te uiti la el. Prea 'conspirational'.

Jiro Dreams Of Sushi (2011) - Jiro Ono este un batranel de 85 de ani ce face sushi. Cel mai bun sushi din lume. Are 3 stele Michelin, 2 baieti si un mic restaurant intr-o statie de metrou. Desi face asta din tinerete, nu crede ca a atins perfectiunea in prepararea sushi-ului. Este un documentar fascinant ce trebuie sa il vezi cu burta plina (nu-mi place sushi-ul, dar 80 de minute am avut pofte prenatale). Gasirea ingredientelor, preparerea lor, servirea ... totul este o arta. Filmul este puternic incarcat de emotie, si mie mi-a placut foarte mult. 10/10. Recomand.



Sirius (2013) - [Aliens]. Teoria conspiratiei versiunea gigel Steven M. Greer. Foarte slab chiar si pentru un documentar de gen. Sacul cu dovezi este mai gaurit ca urechea lui Denis Rodman. N-am rezistat pana la final, am adormit. Totusi, am apucat sa aflu de "Intalnirea de gradul 5" - atunci cand oamenii initiaza contactul. Cum? Pai in documentar se strangeau 10-20 de ciudati si meditau. Apoi vedeau tot felul de lumini ciudate pe cer (avioane and so on). Succes. Specia super avansata care a calatorit ani lumina pana aici ... si-a aprins farurile. 1/10 cu indulgenta.

Mai am o lista de 5-6 documentare de vazut .... revin cu niste review-uri.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh ia nota zece pentru marketing emotional

Surprinzător, cu acest teaser ce are puțin peste 5000 de vizualizări.

De fapt nici nu pot să spun că este un teaser. E mai mult un manifest pentru Ricoh GR III, upgrade-ul unei săpuniere excelente pentru fotografia de stradă. Cameră ce brusc a urcat foarte sus pe whishlist-ul meu de anul acesta.

Slow clap.

Bravo.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…