Treceți la conținutul principal

4 documentare de weekend

Am cam lasat in paragina categoria "documentare" de pe blog, dar azi mi-am zis ca sa recuperez nitel.

The Queen of Versailles (2012) - Un documentare despre familia perfecta de miliardar american. El conduce cea mai mare companie de time sharing din lume. Ea fosta miss California (parca). 8 Copilasi. S-au gandit sa isi faca cea mai mare casa din US. Bigger then White House. A venit criza si totul s-a naruit. E fascinanta trecerea de la avion personal la "mami ce cautat toti acesti oameni in avionul nostru". Sau ... dupa ce inchiriaza o masina intreba unde este soferul. Moment in cara baiatul de la inchirieri ramane fara replica. Casa neterminata. Aproape faliment. Eh. Si miliardarii mai strang cureaua. Nota: 8/10. E fun de vazut.

Hot Coffe (2011) - Despre celebrul caz in care tanti s-a oparit cu cafeua de la McDonald's si apoi i-a dat in judecata. Era fain daca doar despre asta vorbeau. Miezul documentarului este legat de schimbarile legislative ce au ingreunat, limitat sau efectiv blocat aceste procese tembele. Din pacate mai sufera si oameni ce au cazuri pe bune. Imi imaginez ca adevarul e undeva pe la mijloc. Nota: 6/10. Desi prezinta lucruri interesante, n-as putea sa iti recomand sa te uiti la el. Prea 'conspirational'.

Jiro Dreams Of Sushi (2011) - Jiro Ono este un batranel de 85 de ani ce face sushi. Cel mai bun sushi din lume. Are 3 stele Michelin, 2 baieti si un mic restaurant intr-o statie de metrou. Desi face asta din tinerete, nu crede ca a atins perfectiunea in prepararea sushi-ului. Este un documentar fascinant ce trebuie sa il vezi cu burta plina (nu-mi place sushi-ul, dar 80 de minute am avut pofte prenatale). Gasirea ingredientelor, preparerea lor, servirea ... totul este o arta. Filmul este puternic incarcat de emotie, si mie mi-a placut foarte mult. 10/10. Recomand.



Sirius (2013) - [Aliens]. Teoria conspiratiei versiunea gigel Steven M. Greer. Foarte slab chiar si pentru un documentar de gen. Sacul cu dovezi este mai gaurit ca urechea lui Denis Rodman. N-am rezistat pana la final, am adormit. Totusi, am apucat sa aflu de "Intalnirea de gradul 5" - atunci cand oamenii initiaza contactul. Cum? Pai in documentar se strangeau 10-20 de ciudati si meditau. Apoi vedeau tot felul de lumini ciudate pe cer (avioane and so on). Succes. Specia super avansata care a calatorit ani lumina pana aici ... si-a aprins farurile. 1/10 cu indulgenta.

Mai am o lista de 5-6 documentare de vazut .... revin cu niste review-uri.

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…