Treceți la conținutul principal

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte

Acum vreo 2 zile am fost sa vad un mic screener de 6 scurtmetraje ce vor rula pe 8 iunie la Noaptea Lunga a Filmelor Scurte. Vreo 2 au fost foarte foarte dragute. Doua bunicele. Si doua dezamagitoare. Daca asa o sa fie si pe 8 iunie ... o sa fie bine.

Acum un scurt review la ce am vazut! (O sa ma folosesc de niste copy - paste pentru ca inca am mana dreapta in pioneze datorita unei cazaturi cu bicicleta. Mi scusi!)


În acvariu (r. Tudor Cristian Jurgiu, România, 2013) este scurtmetrajul care a adus România pe lista premiilor de la Cannes 2013. A câștigat premiul al treilea în cadrul competiției Cinefondation dedicată peliculelor studențești. Un film curajos ce face radiografia cuplului modern. După ce încearcă din răsputeri să se despartă, George (Ionut Vișan) și Cristina (Maria Mitu) ajung la o dilemă complicată: nu pot trăi nici împreună, nici separat.

Nota: 2/10 E a doua oara cand il vad si tot nu mi-a placut. Este credibil, dar subiectul mi se pare banal. Si nici faptul ca e romanesc nu cred ca il ajuta. Sufera prea mult de fatalismul asta tipic filmelor facute de noi.

Curfew (r. Shawn Christensen, SUA, 2012). Câștigătorul Oscarului de anul acesta e o poveste emoționantă care extrage tot ce-i mai bun din farmecul filmelor newyorkeze. Când o întâlnește pentru prima dată pe nepoata sa în vârstă de 9 ani, Richie îți dă seama că lucrurile aparent întâmplătoare îți pot schimba radical viața.

Nota: 10/10 Excelent. Fetita de 9 ani joaca un rol superb, iar scena de la jumatatea filmului o sa te lase cu un mare ranjet pe fata. No spoilers, dar pentru scena aia merita sa vezi filmul.

Oh Willy (r. Emma De Swaef, Marc Roels, Belgia/ Franta/ Olanda, 2012). Câteodată e nevoie de ani de rătăciri ca să-ți găsești locul în lume. Willy se întoarce în comunitatea de nudiști în care a crescut pentru a-și vizita mama bolanavă și, năpădit de amintiri, decide să se refugieze în pădure.  Animație care a prins din zbor 70 de premii la festivaluri internaționale, printre care și trofeul Sundance Film Festival.

Nota: 1/10 E acolo ceva filozofic ce pe mine m-a pierdut. Are ceva potential. L-am simtit, dar nu l-am inteles. Rusine mie sau rusine lor ... eu tot nu pot sa il recomand.

Julian (r. Matthew Moore, Australia, 2011) La 9 ani, Julian e rebel, sincer și hotărât. Vrea ca lumea din jur să poarte amprenta propriei gândiri și asta îl va defini și mai târziu în viața de adult. Povestea spusă de Matthew Moore cu imaginație și umor a câștigat Ursul de Cristal la Berlin International Film Festival 2012. În 2013,  Institutul Australian de Film i-a acordat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj al anului.

Nota: 6/10 Dragutel. Comedioara usoara. Interesanta abordare prin care se desfasoara povestea filmului ... dar previzibil. E ok de vazut :)

Cui i-e frică de zbor? (r. Conor Finnegan, Irlanda, 2012) Personajul animației câștigătoare la LA ShortFest e o pasăre fricoasă care face tot posibilul pentru a evita călătoria spre sud la venirea iernii.

Nota: 10/10  Doamne cat de mult mi-a placut asta. Simpatic de la inceput pana la final. Bonus ca era si animatie. Imi plac animatiile :) Trebuie vazut!

Asad (r. Bryan Buckley, Africa de Sud / SUA, 2012) Povestea unui băiat somalez care încearcă să supraviețuiască într-un orășel bântuit de război. A fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film scurt de acțiune.

Nota: 8/10  Nu stiu  de ce, dar mi-a adus putin aminte de Guy Ritchie filmul asta. Tot genul ala de umor. Mi s-a parut ca scurtmetrajul nu ii confera un avantaj - putea cu usurinta sa fie un lungmetraj. Si iesea bine. Eh. Asta e. Merge si asa.

####################

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte are loc pe 8 Iunie la Turbohalle. Programul il gasiti aici si eventul de pe Facebook aici. O sa fie de la 8 seara la 5 dimineata. Biletul este 30 de lei. Eu zic ca merita pentru ca din cate am inteles eu ... selectia  scurtmetrajelor s-a facut in functie de premiile obtinute. O sa ai ceva nou de vorbit cu prietenii tai hipsteri :)

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …