Treceți la conținutul principal

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte

Acum vreo 2 zile am fost sa vad un mic screener de 6 scurtmetraje ce vor rula pe 8 iunie la Noaptea Lunga a Filmelor Scurte. Vreo 2 au fost foarte foarte dragute. Doua bunicele. Si doua dezamagitoare. Daca asa o sa fie si pe 8 iunie ... o sa fie bine.

Acum un scurt review la ce am vazut! (O sa ma folosesc de niste copy - paste pentru ca inca am mana dreapta in pioneze datorita unei cazaturi cu bicicleta. Mi scusi!)


În acvariu (r. Tudor Cristian Jurgiu, România, 2013) este scurtmetrajul care a adus România pe lista premiilor de la Cannes 2013. A câștigat premiul al treilea în cadrul competiției Cinefondation dedicată peliculelor studențești. Un film curajos ce face radiografia cuplului modern. După ce încearcă din răsputeri să se despartă, George (Ionut Vișan) și Cristina (Maria Mitu) ajung la o dilemă complicată: nu pot trăi nici împreună, nici separat.

Nota: 2/10 E a doua oara cand il vad si tot nu mi-a placut. Este credibil, dar subiectul mi se pare banal. Si nici faptul ca e romanesc nu cred ca il ajuta. Sufera prea mult de fatalismul asta tipic filmelor facute de noi.

Curfew (r. Shawn Christensen, SUA, 2012). Câștigătorul Oscarului de anul acesta e o poveste emoționantă care extrage tot ce-i mai bun din farmecul filmelor newyorkeze. Când o întâlnește pentru prima dată pe nepoata sa în vârstă de 9 ani, Richie îți dă seama că lucrurile aparent întâmplătoare îți pot schimba radical viața.

Nota: 10/10 Excelent. Fetita de 9 ani joaca un rol superb, iar scena de la jumatatea filmului o sa te lase cu un mare ranjet pe fata. No spoilers, dar pentru scena aia merita sa vezi filmul.

Oh Willy (r. Emma De Swaef, Marc Roels, Belgia/ Franta/ Olanda, 2012). Câteodată e nevoie de ani de rătăciri ca să-ți găsești locul în lume. Willy se întoarce în comunitatea de nudiști în care a crescut pentru a-și vizita mama bolanavă și, năpădit de amintiri, decide să se refugieze în pădure.  Animație care a prins din zbor 70 de premii la festivaluri internaționale, printre care și trofeul Sundance Film Festival.

Nota: 1/10 E acolo ceva filozofic ce pe mine m-a pierdut. Are ceva potential. L-am simtit, dar nu l-am inteles. Rusine mie sau rusine lor ... eu tot nu pot sa il recomand.

Julian (r. Matthew Moore, Australia, 2011) La 9 ani, Julian e rebel, sincer și hotărât. Vrea ca lumea din jur să poarte amprenta propriei gândiri și asta îl va defini și mai târziu în viața de adult. Povestea spusă de Matthew Moore cu imaginație și umor a câștigat Ursul de Cristal la Berlin International Film Festival 2012. În 2013,  Institutul Australian de Film i-a acordat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj al anului.

Nota: 6/10 Dragutel. Comedioara usoara. Interesanta abordare prin care se desfasoara povestea filmului ... dar previzibil. E ok de vazut :)

Cui i-e frică de zbor? (r. Conor Finnegan, Irlanda, 2012) Personajul animației câștigătoare la LA ShortFest e o pasăre fricoasă care face tot posibilul pentru a evita călătoria spre sud la venirea iernii.

Nota: 10/10  Doamne cat de mult mi-a placut asta. Simpatic de la inceput pana la final. Bonus ca era si animatie. Imi plac animatiile :) Trebuie vazut!

Asad (r. Bryan Buckley, Africa de Sud / SUA, 2012) Povestea unui băiat somalez care încearcă să supraviețuiască într-un orășel bântuit de război. A fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film scurt de acțiune.

Nota: 8/10  Nu stiu  de ce, dar mi-a adus putin aminte de Guy Ritchie filmul asta. Tot genul ala de umor. Mi s-a parut ca scurtmetrajul nu ii confera un avantaj - putea cu usurinta sa fie un lungmetraj. Si iesea bine. Eh. Asta e. Merge si asa.

####################

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte are loc pe 8 Iunie la Turbohalle. Programul il gasiti aici si eventul de pe Facebook aici. O sa fie de la 8 seara la 5 dimineata. Biletul este 30 de lei. Eu zic ca merita pentru ca din cate am inteles eu ... selectia  scurtmetrajelor s-a facut in functie de premiile obtinute. O sa ai ceva nou de vorbit cu prietenii tai hipsteri :)

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…