Treceți la conținutul principal

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte

Acum vreo 2 zile am fost sa vad un mic screener de 6 scurtmetraje ce vor rula pe 8 iunie la Noaptea Lunga a Filmelor Scurte. Vreo 2 au fost foarte foarte dragute. Doua bunicele. Si doua dezamagitoare. Daca asa o sa fie si pe 8 iunie ... o sa fie bine.

Acum un scurt review la ce am vazut! (O sa ma folosesc de niste copy - paste pentru ca inca am mana dreapta in pioneze datorita unei cazaturi cu bicicleta. Mi scusi!)


În acvariu (r. Tudor Cristian Jurgiu, România, 2013) este scurtmetrajul care a adus România pe lista premiilor de la Cannes 2013. A câștigat premiul al treilea în cadrul competiției Cinefondation dedicată peliculelor studențești. Un film curajos ce face radiografia cuplului modern. După ce încearcă din răsputeri să se despartă, George (Ionut Vișan) și Cristina (Maria Mitu) ajung la o dilemă complicată: nu pot trăi nici împreună, nici separat.

Nota: 2/10 E a doua oara cand il vad si tot nu mi-a placut. Este credibil, dar subiectul mi se pare banal. Si nici faptul ca e romanesc nu cred ca il ajuta. Sufera prea mult de fatalismul asta tipic filmelor facute de noi.

Curfew (r. Shawn Christensen, SUA, 2012). Câștigătorul Oscarului de anul acesta e o poveste emoționantă care extrage tot ce-i mai bun din farmecul filmelor newyorkeze. Când o întâlnește pentru prima dată pe nepoata sa în vârstă de 9 ani, Richie îți dă seama că lucrurile aparent întâmplătoare îți pot schimba radical viața.

Nota: 10/10 Excelent. Fetita de 9 ani joaca un rol superb, iar scena de la jumatatea filmului o sa te lase cu un mare ranjet pe fata. No spoilers, dar pentru scena aia merita sa vezi filmul.

Oh Willy (r. Emma De Swaef, Marc Roels, Belgia/ Franta/ Olanda, 2012). Câteodată e nevoie de ani de rătăciri ca să-ți găsești locul în lume. Willy se întoarce în comunitatea de nudiști în care a crescut pentru a-și vizita mama bolanavă și, năpădit de amintiri, decide să se refugieze în pădure.  Animație care a prins din zbor 70 de premii la festivaluri internaționale, printre care și trofeul Sundance Film Festival.

Nota: 1/10 E acolo ceva filozofic ce pe mine m-a pierdut. Are ceva potential. L-am simtit, dar nu l-am inteles. Rusine mie sau rusine lor ... eu tot nu pot sa il recomand.

Julian (r. Matthew Moore, Australia, 2011) La 9 ani, Julian e rebel, sincer și hotărât. Vrea ca lumea din jur să poarte amprenta propriei gândiri și asta îl va defini și mai târziu în viața de adult. Povestea spusă de Matthew Moore cu imaginație și umor a câștigat Ursul de Cristal la Berlin International Film Festival 2012. În 2013,  Institutul Australian de Film i-a acordat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj al anului.

Nota: 6/10 Dragutel. Comedioara usoara. Interesanta abordare prin care se desfasoara povestea filmului ... dar previzibil. E ok de vazut :)

Cui i-e frică de zbor? (r. Conor Finnegan, Irlanda, 2012) Personajul animației câștigătoare la LA ShortFest e o pasăre fricoasă care face tot posibilul pentru a evita călătoria spre sud la venirea iernii.

Nota: 10/10  Doamne cat de mult mi-a placut asta. Simpatic de la inceput pana la final. Bonus ca era si animatie. Imi plac animatiile :) Trebuie vazut!

Asad (r. Bryan Buckley, Africa de Sud / SUA, 2012) Povestea unui băiat somalez care încearcă să supraviețuiască într-un orășel bântuit de război. A fost nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film scurt de acțiune.

Nota: 8/10  Nu stiu  de ce, dar mi-a adus putin aminte de Guy Ritchie filmul asta. Tot genul ala de umor. Mi s-a parut ca scurtmetrajul nu ii confera un avantaj - putea cu usurinta sa fie un lungmetraj. Si iesea bine. Eh. Asta e. Merge si asa.

####################

Noaptea Lunga a Filmelor Scurte are loc pe 8 Iunie la Turbohalle. Programul il gasiti aici si eventul de pe Facebook aici. O sa fie de la 8 seara la 5 dimineata. Biletul este 30 de lei. Eu zic ca merita pentru ca din cate am inteles eu ... selectia  scurtmetrajelor s-a facut in functie de premiile obtinute. O sa ai ceva nou de vorbit cu prietenii tai hipsteri :)

Comentarii

Postări Populare

Câte zile poți să trăiești cu mâncarea pe care o cumperi de 400 de lei?

Un gigel de pe /r/dataisbeautiful a scormonit prin niște statistici și a rezultat graficul de mai sus: How many days of food does 100$ purchase. A luat în calcul o dietă zilnică echilibrată (fructe, lactate, legume, carbohidrați și proteine) de 2400 calorii pe care a încercat el cât mai bine să o facă cât de cât relevantă. Unele zone sunt axate mai mult pe un anumit tip de mâncare așa că din punct de vedere statistic ce e mai sus are o marjă destul de mare de eroare, dar și așa mi se pare suficient de interesant încât să îl pun pe blog.

În București cică ai putea trăi 20 de zile cu suma asta de bani. În New York doar 6, iar în Cairo 29.

Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că e imposibil. Ceva e greșit. Cu siguranță dau mai mult pe mâncare pe lună și altfel nu se poate. La o analiză puțin mai în detaliu mi-am dat seama că lucrurile nu sunt chiar atât de departe de adevăr. Dacă mi-aș găti toate mesele astea, probabil că aș putea să mă apropi destul de mult de cei 400 de lei…

De ce excursiile gratuite pentru pensionari sunt o idee bună

Ce credeți că a răspuns domnul din imagine la întrebarea? Nu. N-a ieșit niciodată din țară. Nici măcar până la vecinii bulgari. Vedeți aici o oportunitate da face ceva mai buni cu banii aruncați anual pe schimbatul bordurilor?

Mai dau un indiciu citându-l pe Mark Twain, chiar el.

Călătoritul este fatal pentru prejudecăți, bigotism sau îngustimea minții Unu plus unu fac doi și într-o lume ideală acești pensionari ar da nas în nas, poate pentru prima oară, cu ce e pe afară. Chiar și în falimentara Grecie de care poate au râs acum câțiva ani la Radio Șanț. Sau de frații bulgari care au fost ciuca bătăilor în toate glumele pre decembriste cu vecini mai săraci.

Poate mini vacanța asta o să le ridice niște semne de întrebare. Ăștia de ce au autostrăzi și noi nu avem? Ăștia cum de își permit la pensie să iasă la restaurant? Ăștia de ce nu se înghesuie la cozi interminabile? Ăștia de ce zâmbesc mai tot timpul? De ce ei pot și noi nu putem?

Și poate vor pune unu plus unu pe hârtie și vor găsi…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…