Treceți la conținutul principal

Glorificarea oboselii si a statului peste program

Nu imi dau seama daca este un trend relativ recent (2-3 ani) sau pur si simplu nu am fost eu suficient de atent pana acum, dar exista o intreaga miscare de glorificare a epuizarii prin munca, a overtime-ului fara sfarsit, a numarului record de weekend-uri muncite.

O vezi pe retelele de socializare, o vezi pe forumuri, o vezi in metrou la 8-9-10 seara, peste tot in jurul tau vei vedea oameni mandri de efortul pe care il depun la job. Efort care in general se traduce intr-o medie de 50-60 de ore de munca in timpul saptamanii.

 % of workers working more than 50 hours per week, OECD, 2013 (sursa & reddit)
Nu sunt expert, dar parca sa petreci 10 ore la birou, plus inca una-doua prin trafic, mai adaugi vreo 8 regulamentare de somn si inca doua ore de igena persoanala si mancat, inseamna ca iti mai raman doar 2 ore sa faci si altceva. Asta daca mai ai energia si vointa necesara pentru acest ceva.

Ironia face ca acesti oameni sa lucreze in fata unui calculator. Tehnologie care in teorie ar trebui sa iti faca viata mai usoara pentru ca poti sa faci lucrurile cu rapiditate - implicit sa muncesti mai putin. De fapt nu este nimic ironic pentru ca presupunerea asta este gresita.

anii 80 au fost duri pentru Coreea (2900 de ore anual / aka 12 ore in fiecare zi lucratoare)

E drept ca exista un trend descendent in numarul de ore lucrate anual, dar popularizarea din anii 90 a calculatoarelor si a internetului nu pare sa aiba un efect atat de ridicat precum ma asteptam. Vorbesc de o realitate in care numarul de ore "castigate" pe an e doar de ordinul zecilor.

Ce este cu adevarat ironic este intregul rezultat al acestui overtime: sacrificat viata personala pentru niste ore in plus in care nici macar nu esti productiv (conform unor studii). Totusi, cine sunt eu sa judec ce ii bucura pe unii sau pe altii.

#la6rupemusa

Comentarii

  1. Majoritatea celor care stau dupa program o fac pentru bani.
    Deseori overtime-ul este platit in plus.
    Nicidecum satisfactii intriseci in munca depusa; pure motive financiare de natura hedonista.
    Sacrificarea timpului personal, in cazul meu, este pentru a îmbunătăți calitatea timpului personal ramas. Fie printr-o excursie, fie printr'un obiect ce imi face placere in a-l folosi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand insa detineam propria afacere nu exista notiunea de overtime.
    Afacerea eram eu si continuu traiam in munca. Era o placere nu o corvoda. Similar vietii/muncii la tara.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu foarte putine locuri care platesc overtime-ul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…