Treceți la conținutul principal

Glorificarea oboselii si a statului peste program

Nu imi dau seama daca este un trend relativ recent (2-3 ani) sau pur si simplu nu am fost eu suficient de atent pana acum, dar exista o intreaga miscare de glorificare a epuizarii prin munca, a overtime-ului fara sfarsit, a numarului record de weekend-uri muncite.

O vezi pe retelele de socializare, o vezi pe forumuri, o vezi in metrou la 8-9-10 seara, peste tot in jurul tau vei vedea oameni mandri de efortul pe care il depun la job. Efort care in general se traduce intr-o medie de 50-60 de ore de munca in timpul saptamanii.

 % of workers working more than 50 hours per week, OECD, 2013 (sursa & reddit)
Nu sunt expert, dar parca sa petreci 10 ore la birou, plus inca una-doua prin trafic, mai adaugi vreo 8 regulamentare de somn si inca doua ore de igena persoanala si mancat, inseamna ca iti mai raman doar 2 ore sa faci si altceva. Asta daca mai ai energia si vointa necesara pentru acest ceva.

Ironia face ca acesti oameni sa lucreze in fata unui calculator. Tehnologie care in teorie ar trebui sa iti faca viata mai usoara pentru ca poti sa faci lucrurile cu rapiditate - implicit sa muncesti mai putin. De fapt nu este nimic ironic pentru ca presupunerea asta este gresita.

anii 80 au fost duri pentru Coreea (2900 de ore anual / aka 12 ore in fiecare zi lucratoare)

E drept ca exista un trend descendent in numarul de ore lucrate anual, dar popularizarea din anii 90 a calculatoarelor si a internetului nu pare sa aiba un efect atat de ridicat precum ma asteptam. Vorbesc de o realitate in care numarul de ore "castigate" pe an e doar de ordinul zecilor.

Ce este cu adevarat ironic este intregul rezultat al acestui overtime: sacrificat viata personala pentru niste ore in plus in care nici macar nu esti productiv (conform unor studii). Totusi, cine sunt eu sa judec ce ii bucura pe unii sau pe altii.

#la6rupemusa

Comentarii

  1. Majoritatea celor care stau dupa program o fac pentru bani.
    Deseori overtime-ul este platit in plus.
    Nicidecum satisfactii intriseci in munca depusa; pure motive financiare de natura hedonista.
    Sacrificarea timpului personal, in cazul meu, este pentru a îmbunătăți calitatea timpului personal ramas. Fie printr-o excursie, fie printr'un obiect ce imi face placere in a-l folosi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand insa detineam propria afacere nu exista notiunea de overtime.
    Afacerea eram eu si continuu traiam in munca. Era o placere nu o corvoda. Similar vietii/muncii la tara.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu foarte putine locuri care platesc overtime-ul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul

Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 
Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănân…

În marketing există prezumția de nevinovăție?

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de luxBuchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi f…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…