Treceți la conținutul principal

Glorificarea oboselii si a statului peste program

Nu imi dau seama daca este un trend relativ recent (2-3 ani) sau pur si simplu nu am fost eu suficient de atent pana acum, dar exista o intreaga miscare de glorificare a epuizarii prin munca, a overtime-ului fara sfarsit, a numarului record de weekend-uri muncite.

O vezi pe retelele de socializare, o vezi pe forumuri, o vezi in metrou la 8-9-10 seara, peste tot in jurul tau vei vedea oameni mandri de efortul pe care il depun la job. Efort care in general se traduce intr-o medie de 50-60 de ore de munca in timpul saptamanii.

 % of workers working more than 50 hours per week, OECD, 2013 (sursa & reddit)
Nu sunt expert, dar parca sa petreci 10 ore la birou, plus inca una-doua prin trafic, mai adaugi vreo 8 regulamentare de somn si inca doua ore de igena persoanala si mancat, inseamna ca iti mai raman doar 2 ore sa faci si altceva. Asta daca mai ai energia si vointa necesara pentru acest ceva.

Ironia face ca acesti oameni sa lucreze in fata unui calculator. Tehnologie care in teorie ar trebui sa iti faca viata mai usoara pentru ca poti sa faci lucrurile cu rapiditate - implicit sa muncesti mai putin. De fapt nu este nimic ironic pentru ca presupunerea asta este gresita.

anii 80 au fost duri pentru Coreea (2900 de ore anual / aka 12 ore in fiecare zi lucratoare)

E drept ca exista un trend descendent in numarul de ore lucrate anual, dar popularizarea din anii 90 a calculatoarelor si a internetului nu pare sa aiba un efect atat de ridicat precum ma asteptam. Vorbesc de o realitate in care numarul de ore "castigate" pe an e doar de ordinul zecilor.

Ce este cu adevarat ironic este intregul rezultat al acestui overtime: sacrificat viata personala pentru niste ore in plus in care nici macar nu esti productiv (conform unor studii). Totusi, cine sunt eu sa judec ce ii bucura pe unii sau pe altii.

#la6rupemusa

Comentarii

  1. Majoritatea celor care stau dupa program o fac pentru bani.
    Deseori overtime-ul este platit in plus.
    Nicidecum satisfactii intriseci in munca depusa; pure motive financiare de natura hedonista.
    Sacrificarea timpului personal, in cazul meu, este pentru a îmbunătăți calitatea timpului personal ramas. Fie printr-o excursie, fie printr'un obiect ce imi face placere in a-l folosi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand insa detineam propria afacere nu exista notiunea de overtime.
    Afacerea eram eu si continuu traiam in munca. Era o placere nu o corvoda. Similar vietii/muncii la tara.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu foarte putine locuri care platesc overtime-ul.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …