Treceți la conținutul principal

Pai si cum facem Zelist mai bun?

Referitor la discutiile care au acaparat blogosfera in ultimele 2-3 zile, cred ca am uitat sa fim si constructivi. Nu e nimic rau sa mai dai cu bocancu sau sa tragi de ureche, dar parca dormi mai impacat atunci cand oferi si o solutie problemei prezentate. Cu ideea asta in cap, m-am intrebat cum as face eu un Zelist Ze Top mai bun.

In primul rand as elimina blogurile inactive de X luni (sa zicem trei). Daca nu poti sa te tii de blogging, poate nu e cazul sa oferi scor altor bloguri. In cazul meu, 90% din blogurile care ma linkeaza sunt moarte de peste 3 ani. 

Deja cu aceasta miscare am eliminat 87.5% din top + scorul pe care il ofereau aceastea. Pare un lucru drastic, dar e firesc sa se intample asa cand ai doar 11 000 de bloguri active din 88 000. 

Urmatorul pas e sa limitezi scorul pe care un blog de pe wordpress.com sau blogger.com poate sa il ofere altor bloguri. Nu pare echitabil, dar nici ei nu au luat bloggingul atat de serios incat sa se supere. 

Acum deja parca avem un Zelist mai curat, ne bucuram de el si incepem sa avem grija la abuzuri. Faci in asa fel incat un blog nu mai trimita scor dupa ce a link-uit in articole alt blog de mai mult de 3 ori pe luna. Este suficient. Am inteles ca sunteti prieteni si faceti multe lucruri impreuna... 



Dar l-as face si putin competitiv. As degrada saptamanal scorul in functie de locul pe care il ocupi. Esti in primii 500? Pierzi 3% scor pe saptamana. Esti in primii 250? Pierzi 5%. Esti in top 50? 7%. Doar asa ca sa nu incepi sa slackuiesti si sa te faci comod. Vrei sa fii cat mai sus in top, apuca-te si scrie articole pe care se le preia si alti bloggeri. 

Si topul asta l-as numi Zelist 2.0 si l-as explica pana la fiecare sub indice folosit in formula de calcul. In plus, as pune si un buton de report, doar asa in ideea ca mi-a scapat ceva.

Taaaddaaa! Ochiometric pare ca am rezolva problema. 

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…