Treceți la conținutul principal

Knorr Gourmet - Rolls-Royce-ul supelor instante la plic


Acum mai bine de un an îmi începeam categoria de review-uri modeste cu recomandări de supe la plic. Spuneam atunci că supa ideală trebuie să aibă undeva pe la 18-20 de grame de praf deshidratat la 200 ml de apa și vă recomandam să luați doar supe creme. 

Între timp a apărut noțiunea de supă gourmet la plic, așa că m-am reîntors pe subiect cu un review modest al unei supe instant de lux. Zic de lux pentru că așa am senzația că se marchetează sau cel puțin așa am prins eu din reclamele Tv.

Din păcate am reușit să găsesc doar 3 sortimente de Knorr Gourmet, cea de ciuperci e campioana la de-a v-ați ascunselea, așa că o să vorbesc doar despre ce am testat: roșii cu busuioc și mascarpone, dovleac cu smântână & arpagic și nu în ultimul rând, thai cu pui și nucă de cocos.

În primul rând prețul este puțin mai piperat. Mă așteptam să dau până într-un leu cinzeci pe o porție, dar aproape că am avut coșmaruri când am realizat că dau cu aproape 33% mai mult - un leu nouăzeci și nouă! La doi lei supa am deja așteptări ridicate. Supa aia trebuie să fie chiar bună, nu doar apă cu ceva aromă.
dovleac în stânga, thai în dreapta

Cea de roșii nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor - a fost banală spre întoarcerea la recomandarea de acum un an: evită supele instant de roșii. N-am simțit mascarponeul și ultimele guri din cană au fost aproape neplăcute.

Supa instantant de dovleac a mers destul de bine. Avea o culoare plăcută și a fost pentru prima oară când gustam altceva într-o supă la plic. Poate părea ciudat, dar cred că și amărâții ăia de la Hell's Kitchen i-ar da notă de trecere. E bună și gâdilă orgoliu de middle class corporatist - singurii oameni din lume care cred că o supa de dovleac poate să fie un lucru interesant.

Crème de la crème a fost cea thai, chiar dacă a văzut doar 2,3% cocos la viața ei și pui nici măcar atât. A avut o aromă puternică, bună și puțin dezgustătoare în același timp - cam cum am eu în cap definiția unei supe thai ca la mama lor. Este ceva ce ar aprecia și un hipster proaspăt întors din clasicul sabatic în Asia.

Toate trei sunt porționate corect și au între 19 și 23 de grame pentru o porție de 200 de ml - deci respectă corolarul de mai sus. În plus, ambalajele sunt suficient de atractive încât să nu te simți prost când stai la coadă la dozatorul de apă alături de ceilalți cunoscători în ale cafelei instant.

Ce pot să mai zic? De data asta le-a ieșit celor de la Knorr, semn că ce numeau ei supă la plic înainte era doar un experiment sortit să ne obișnuiască cu răul ca să apreciem binele de acum mai mult.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…