Treceți la conținutul principal

Knorr Gourmet - Rolls-Royce-ul supelor instante la plic


Acum mai bine de un an îmi începeam categoria de review-uri modeste cu recomandări de supe la plic. Spuneam atunci că supa ideală trebuie să aibă undeva pe la 18-20 de grame de praf deshidratat la 200 ml de apa și vă recomandam să luați doar supe creme. 

Între timp a apărut noțiunea de supă gourmet la plic, așa că m-am reîntors pe subiect cu un review modest al unei supe instant de lux. Zic de lux pentru că așa am senzația că se marchetează sau cel puțin așa am prins eu din reclamele Tv.

Din păcate am reușit să găsesc doar 3 sortimente de Knorr Gourmet, cea de ciuperci e campioana la de-a v-ați ascunselea, așa că o să vorbesc doar despre ce am testat: roșii cu busuioc și mascarpone, dovleac cu smântână & arpagic și nu în ultimul rând, thai cu pui și nucă de cocos.

În primul rând prețul este puțin mai piperat. Mă așteptam să dau până într-un leu cinzeci pe o porție, dar aproape că am avut coșmaruri când am realizat că dau cu aproape 33% mai mult - un leu nouăzeci și nouă! La doi lei supa am deja așteptări ridicate. Supa aia trebuie să fie chiar bună, nu doar apă cu ceva aromă.
dovleac în stânga, thai în dreapta

Cea de roșii nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor - a fost banală spre întoarcerea la recomandarea de acum un an: evită supele instant de roșii. N-am simțit mascarponeul și ultimele guri din cană au fost aproape neplăcute.

Supa instantant de dovleac a mers destul de bine. Avea o culoare plăcută și a fost pentru prima oară când gustam altceva într-o supă la plic. Poate părea ciudat, dar cred că și amărâții ăia de la Hell's Kitchen i-ar da notă de trecere. E bună și gâdilă orgoliu de middle class corporatist - singurii oameni din lume care cred că o supa de dovleac poate să fie un lucru interesant.

Crème de la crème a fost cea thai, chiar dacă a văzut doar 2,3% cocos la viața ei și pui nici măcar atât. A avut o aromă puternică, bună și puțin dezgustătoare în același timp - cam cum am eu în cap definiția unei supe thai ca la mama lor. Este ceva ce ar aprecia și un hipster proaspăt întors din clasicul sabatic în Asia.

Toate trei sunt porționate corect și au între 19 și 23 de grame pentru o porție de 200 de ml - deci respectă corolarul de mai sus. În plus, ambalajele sunt suficient de atractive încât să nu te simți prost când stai la coadă la dozatorul de apă alături de ceilalți cunoscători în ale cafelei instant.

Ce pot să mai zic? De data asta le-a ieșit celor de la Knorr, semn că ce numeau ei supă la plic înainte era doar un experiment sortit să ne obișnuiască cu răul ca să apreciem binele de acum mai mult.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh ia nota zece pentru marketing emotional

Surprinzător, cu acest teaser ce are puțin peste 5000 de vizualizări.

De fapt nici nu pot să spun că este un teaser. E mai mult un manifest pentru Ricoh GR III, upgrade-ul unei săpuniere excelente pentru fotografia de stradă. Cameră ce brusc a urcat foarte sus pe whishlist-ul meu de anul acesta.

Slow clap.

Bravo.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…