Treceți la conținutul principal

Knorr Gourmet - Rolls-Royce-ul supelor instante la plic


Acum mai bine de un an îmi începeam categoria de review-uri modeste cu recomandări de supe la plic. Spuneam atunci că supa ideală trebuie să aibă undeva pe la 18-20 de grame de praf deshidratat la 200 ml de apa și vă recomandam să luați doar supe creme. 

Între timp a apărut noțiunea de supă gourmet la plic, așa că m-am reîntors pe subiect cu un review modest al unei supe instant de lux. Zic de lux pentru că așa am senzația că se marchetează sau cel puțin așa am prins eu din reclamele Tv.

Din păcate am reușit să găsesc doar 3 sortimente de Knorr Gourmet, cea de ciuperci e campioana la de-a v-ați ascunselea, așa că o să vorbesc doar despre ce am testat: roșii cu busuioc și mascarpone, dovleac cu smântână & arpagic și nu în ultimul rând, thai cu pui și nucă de cocos.

În primul rând prețul este puțin mai piperat. Mă așteptam să dau până într-un leu cinzeci pe o porție, dar aproape că am avut coșmaruri când am realizat că dau cu aproape 33% mai mult - un leu nouăzeci și nouă! La doi lei supa am deja așteptări ridicate. Supa aia trebuie să fie chiar bună, nu doar apă cu ceva aromă.
dovleac în stânga, thai în dreapta

Cea de roșii nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor - a fost banală spre întoarcerea la recomandarea de acum un an: evită supele instant de roșii. N-am simțit mascarponeul și ultimele guri din cană au fost aproape neplăcute.

Supa instantant de dovleac a mers destul de bine. Avea o culoare plăcută și a fost pentru prima oară când gustam altceva într-o supă la plic. Poate părea ciudat, dar cred că și amărâții ăia de la Hell's Kitchen i-ar da notă de trecere. E bună și gâdilă orgoliu de middle class corporatist - singurii oameni din lume care cred că o supa de dovleac poate să fie un lucru interesant.

Crème de la crème a fost cea thai, chiar dacă a văzut doar 2,3% cocos la viața ei și pui nici măcar atât. A avut o aromă puternică, bună și puțin dezgustătoare în același timp - cam cum am eu în cap definiția unei supe thai ca la mama lor. Este ceva ce ar aprecia și un hipster proaspăt întors din clasicul sabatic în Asia.

Toate trei sunt porționate corect și au între 19 și 23 de grame pentru o porție de 200 de ml - deci respectă corolarul de mai sus. În plus, ambalajele sunt suficient de atractive încât să nu te simți prost când stai la coadă la dozatorul de apă alături de ceilalți cunoscători în ale cafelei instant.

Ce pot să mai zic? De data asta le-a ieșit celor de la Knorr, semn că ce numeau ei supă la plic înainte era doar un experiment sortit să ne obișnuiască cu răul ca să apreciem binele de acum mai mult.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…