Treceți la conținutul principal

Cam greuț la triatlonul de după program

Gașca care a plecat ultima! de la stânga: Cosmin, Marius, subsemnatul, Iulia, Bogdan și Barbu 
Joia trecută am fost la After Work Triathlon-ul de la Grand Combo și am reușit să clasez cu succes două echipe pe primele locuri în topul distracției. Top organizat și susținut de mine. Pentru că altfel ar trebui să spun cum am eșuat lamentabil la bowling și mi-am tras echipa de bloggeri pe ultima poziție în clasament. Poza de mai jos dovedind lipsa oricărei abilități de a da cu bila'n popice.

Nici nu-mi imaginez cu s-a întâmplat asta că pe Kinect eram bossu' la popice...


Da. acesta este probabil cel mai mic scor pe care l-au înregistrat în seara respectivă. Și zic asta cu o urmă de regret având în vedere ca 3 piste mai încolo era o fetița de 4-5 anișori asistată de un dinozaur de plastic.

Nici la biliard nu am strălucit, dar asta nu e de departe o surpriză. Abilitățile mele de a băga neagra la primul contact cu alba sunt legendare. Pe cine ați mai auzit să piardă 9 meciuri de biliard în mai puțin de 30 de minute? Nici măcar nu exista noțiunea de trolling când se întâmpla asta.

Noroc cu Andrei că a mai spălat onoarea echipei. 
La simulatorul de curse nu m-am băgat că n-avea rost. Sebi și Doru au rupt tot ce au prins - bară spate, parbriz și toate cele. Cică era noroi pe pistă și fugea spatele. Eu pe ei îi știu experți așa că nu comentez condițiile de cursă. Dar zâmbetele de fețele lor confirmă încă o probă câștigată în topul meu neoficial al distracției.


Toate astea s-au întâmplat la Grand Combo din Băneasa Shopping City și au dat startul oficial al programului lor de distracție de după program - After Work Triathlon. A fost #bataliabloggerilor așa că din fair-play o să îi pun în blogroll și o sa le mulțumesc adversarilor (Panduțu, Bunescu și Toma) pentru o seară în care am râs mult - chiar și cu ei. Data viitoare o să renunț la poziția de căpitan ca să dau echipelor o șansă reala de urca în clasament. Voi rămâne ca antrenor/preparator.

#pecuvântdegamer

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…