Treceți la conținutul principal

Mixul de joi e pentru bărbații care apreciază berea albă și murdăria neagră

Portugalia - Ungaria și Weihenstephaner Hefe WeissBier

Zilele călduroase de vară trec mai ușor când te bucuri de o bere rece și gustoasă, produsă după o tradiție veche de secole.
Cam așa suna mesajul primit acum vreo două zile într-o punguță albastră, mică și discretă. Înăuntru așteptau cuminte două sticle de bere arhi-premiată și nou adusă pe piață (oficial de pe 21 iunie): Weihenstephaner Hefe WeissBier. Beri pe care eu, cu rușine în suflet o zic cu limba întortocheată, nu le-am mai gustat înainte. Totuși, le-am încercat aseară pentru a însenina puțin seara compromisă de dezastrul portughez (Cristi, ce facem aici?!?) și bine a fost.

E o bere puțin atipică pentru zona asta de weiss bier, iar ei zic că e din cauza notei de scorțișoară și a aromei de banană. Nu zic nu, dar eu o simțeam puțin mai acidulată față de alte beri de gen și cu un gust de după mai dulceag. Nu am negociat prea mult cu ea pentru că s-a scurs repede din pahar la fel ca lacrimile suporterilor portughezi. Nu e bai! Zilele astea ar trebui să apară prin magazine și la draft-urile teraselor așa că o să mai am ocazia să o testez și la bucurie.

De bere am vorbit, acum să zic și treaba aia cu murdăria. Săptămâna trecută cândva, Nivea îmi trimite niște cărbuni alături de noul lor șampon NIVEA MEN Active Clean: 
primul șampon care conține cărbune activ, ingredient ce atrage murdăria ca un magnet!
Aha! Deci asta e legătura. Din păcate pentru alți bloggeri, reveal-ul a venit prea târziu. Ariel de exemplu a interpretat-o ad literam, dar pe el îl suspectez că asta era doar o scuză pentru un selfie la bustul gol. Eu recunosc că m-am gândit la un grătar și la mirosul ăla de mici care nu vrea să plece din tine și mai ales din părul tău. Cert e că acum, prin niște coincidențe stranii, am șampon până la anul! Bogdaproste!

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Ziua Internațională de făcut ordine în viața digitală

„Pentru sănătatea voastră mentală faceți cel puțin o dată pe an curățenie în viața digitală” – așa va suna cel mai probabil un mesaj de interes public prin 2030 pe PRO VR. Puțin fantezist, nu?

Nu chiar.  La ce națiune de strângători de rahaturi suntem în viața reală, nici nu vreau să mă gândesc câte prostii s-au acumulat în cea digitală.

La câte newslettere pe care nu le deschizi niciodată ești abonat pentru că acum 10 ani aveai impresia că ești interesat de subiectul ăla?

Cu mailurile necitite joci în liga mică de 2 cifre sau ești în liga mare de 3? Te simt că ești în Champions League cu 4 sau mai multe.

Sau câte remindere primești săptămânal pe task-uri care trebuiau completate acum mii de zile?
Cam câte din paginile cărora le-ai dat like acum mult timp îți mai sunt de interes azi?

YouTube-ul în zona de subscription e jale. În cele mai noi video-uri uploadate de canalele la care ești abonat nu găsești unul la care te-ai uita, dar nici unsubscribe n-ai da.

Ăsta e hoarding digital și…