Treceți la conținutul principal

Unde se duc serialele după sezonul întâi?

House of Cards
El e exemplul principal în ceea ce scriu aici
Cred că n-am mai terminat un serial de câțiva ani de zile, n-am mai fost la zi de mai mult timp, iar de câteva luni nici n-am mai urmărit ceva cu regularitate ce nu avea MasterChef Australia în titlu. Cu toate astea, recent am încercat să îmi creez un obicei de a consuma ca la carte un serial.

Totul a mers excelent. Primul sezon a fost antrenant, reușeam să isprăvim 2-3 episoade pe seară, dar apoi totul s-a fleșcăit într-o  mare de absurditate. Absurditate ce a continuat cu spor în sezonul al doilea. Lucrurile au luat-o pe făgașul imposibilului și al inimaginabilului.

Personajul principal a devenit din ce în ce ușor de citit pentru că viclenia a fost înlocuită cu răutate. Tensiunea dramatică s-a scurs încet, încet și a lăsat loc doar cliffhanger-ului de sfârșit de episod. Personajele secundare s-au dezbrăcat de personalitate și au devenit niște pioni în mâna povestirii. Iar întreaga acțiune a căpătat proporții greu de crezut în ecosistemul serialului - serial ce voia să se întâmple în zilele noastre.

Atunci mi-am dat seama că ăsta a cam fost motivul pentru care am lăsat-o mai moale cu serialele acum ceva vreme. De la un punct încolo îți insultă inteligența și nici nu mai fac un efort de a întreține o dramă credibilă. Pur și simplu se transformă din niște povești interesante unde fiecare moment contează în o frecare cu succes a timpului pentru a ajunge la finalul sezonului. Final care în general este bine scris, n-am o jenă să afirm asta, dar care se pune în cap imediat cu primul episod din seria nouă.

Asta la drame, că la comedii lucrurile stau mai dezastruos. Câte glumițe pe același subiect poți să reziști? Câte cuplări între personaje poți să accepți înainte să îți zici: Oamenii ăștia trebuie să mai cunoască și alți oameni! ? Câte lucruri li se pot întâmpla unor oameni care nu fac nimic toată ziua?

Și așa am terminat ieri cu succes ultimul episod pe care îl voi vedea din House of Cards (episodul 6-7 din seria 2) și am am decis că timpul meu e mai prețios. GoT n-am văzut așa că poate mai e speranță, dar cred că cu greu mă voi apuca de un serial ce nu are doar un singur sezon sau e mini serie. Mi-am luat țeapă de prea multe ori.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…