Treceți la conținutul principal

Ziua Porților Deschise la Fabrica de Ciment Holcim de la Câmpulung

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

În weekend am dat o fugă până în Câmpulung la fabrica Holcim să experimentez pe pielea mea un veritabil How It's Made. Am petrecut vreo 4-5 ore prin fabrică, am vizitat mai tot ce se putea vizita în siguranță și am tot ascultat cu atenție fiecare șef de departament ce a avut de zis despre porțiunea lui.

Este impresionant ce se întâmplă într-o astfel de fabrică și totul este la un ordin de mărime pe care cu greu îl pot percepe. Fie că e vorba de cele 3 role de 50 de tone folosite pentru măcinarea calcarului, cele 1450 de grade din cuptor, cei 426 de parametri care trebuie urmăriți sau cei 1440 de paleți care sunt împachetați zilnic; întregul proces funcționează aproape fără intervenție umană.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

Totuși, cele mai impresionante lucruri sunt schimbările în sustenabilitate din ultimii 25-30 de ani în zona asta industrială. Directorul fabricii Holcim (Cornel Banu) spunea că a început în fabrică prin 83, dacă nu mă înșel, ca măturător și strângător de praf. N-a rezistat mult și-a a fugit la facultate. Pe vremea aia pentru fiecare tonă de ciment se produceau la coș 1000 de miligrame de praf. Azi miligramele alea sunt 3.

La nivel de industrie a cimentului  în România lucrurile se duc pe un făgaș normal:

Comparativ cu 1990 emisiile de praf produse de industria cimentului din România au fost reduse cu 95%, iar cantitățile de oxid de azot și dioxid de sulf au scăzut cu 50%. (green-report.ro)
Procentul este impresionant că tehnologia folosită până atunci era una depășită, dar și așa n-ai cum să nu fii puțin impresionant de ce înseamnă un proces de fabricare modern.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

De fapt cam ăsta a fost al doilea marele subiect al vizitei mele la Holcim - sustenabilitatea. Principalul subiect a fost siguranța lucrătorilor și prevenirea accidentelor de muncă, dar despre ăsta nu am prea multe de zis având în vedere că rezultatele se văd cu precădere în interiorul fabricii.

Pe scurt Holcim își propune ca până în 2030 să reducă cu 40% emisiile nete de CO2 pe tona de ciment în comparație cu 1990 (lucru ușor pentru ei că în 90 încă tehnologia tot aia din anii '70), să folosească cu 30% mai puțină apa și să folosească în procesul de producție la nivel global 80 de milioane de tone de deșeuri.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim


Ca să fiu sincer, Mi-a plăcut pasiunea pe care o Cornel Banu o avea când vorbea despre co-processing și nevoia românilor de a recicla mai mult. E lesne de înțeles când te gândești că deșeurile reciclate pot să fie folosite în proporție de 100% în procesul de realizarea a cimentului. Pentru ei este o situație de câștig oricum ai da-o, dar fac abstracție de cinismul ăsta și mă gândesc că e un lucru bun pentru toată lumea. Dar din păcate lucrurile la noi se mișcă mai greu pe treaba asta cu reciclatul.

Închei spunând că dacă aveți ocazia să vizitați vreo fabrică de orice fel, să nu o ratați. E fascinant din toate punctele de vedere pentru cineva care muncește într-un birou cu un calculator în față. Am mers în turul ăla de fabrică vreo 7 km pe jos - ceva mai bine decât fac în mod la birou j/k.

[variațiuni pe tema porților deschise din weekend găsiți și la Sabina, Cetin, Mihai, Mariciu și Panduțu - ultimile două fiind vloguri ]

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …