Treceți la conținutul principal

Ziua Porților Deschise la Fabrica de Ciment Holcim de la Câmpulung

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

În weekend am dat o fugă până în Câmpulung la fabrica Holcim să experimentez pe pielea mea un veritabil How It's Made. Am petrecut vreo 4-5 ore prin fabrică, am vizitat mai tot ce se putea vizita în siguranță și am tot ascultat cu atenție fiecare șef de departament ce a avut de zis despre porțiunea lui.

Este impresionant ce se întâmplă într-o astfel de fabrică și totul este la un ordin de mărime pe care cu greu îl pot percepe. Fie că e vorba de cele 3 role de 50 de tone folosite pentru măcinarea calcarului, cele 1450 de grade din cuptor, cei 426 de parametri care trebuie urmăriți sau cei 1440 de paleți care sunt împachetați zilnic; întregul proces funcționează aproape fără intervenție umană.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

Totuși, cele mai impresionante lucruri sunt schimbările în sustenabilitate din ultimii 25-30 de ani în zona asta industrială. Directorul fabricii Holcim (Cornel Banu) spunea că a început în fabrică prin 83, dacă nu mă înșel, ca măturător și strângător de praf. N-a rezistat mult și-a a fugit la facultate. Pe vremea aia pentru fiecare tonă de ciment se produceau la coș 1000 de miligrame de praf. Azi miligramele alea sunt 3.

La nivel de industrie a cimentului  în România lucrurile se duc pe un făgaș normal:

Comparativ cu 1990 emisiile de praf produse de industria cimentului din România au fost reduse cu 95%, iar cantitățile de oxid de azot și dioxid de sulf au scăzut cu 50%. (green-report.ro)
Procentul este impresionant că tehnologia folosită până atunci era una depășită, dar și așa n-ai cum să nu fii puțin impresionant de ce înseamnă un proces de fabricare modern.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim

De fapt cam ăsta a fost al doilea marele subiect al vizitei mele la Holcim - sustenabilitatea. Principalul subiect a fost siguranța lucrătorilor și prevenirea accidentelor de muncă, dar despre ăsta nu am prea multe de zis având în vedere că rezultatele se văd cu precădere în interiorul fabricii.

Pe scurt Holcim își propune ca până în 2030 să reducă cu 40% emisiile nete de CO2 pe tona de ciment în comparație cu 1990 (lucru ușor pentru ei că în 90 încă tehnologia tot aia din anii '70), să folosească cu 30% mai puțină apa și să folosească în procesul de producție la nivel global 80 de milioane de tone de deșeuri.

Fabrica de Ciment Campulung - Holcim


Ca să fiu sincer, Mi-a plăcut pasiunea pe care o Cornel Banu o avea când vorbea despre co-processing și nevoia românilor de a recicla mai mult. E lesne de înțeles când te gândești că deșeurile reciclate pot să fie folosite în proporție de 100% în procesul de realizarea a cimentului. Pentru ei este o situație de câștig oricum ai da-o, dar fac abstracție de cinismul ăsta și mă gândesc că e un lucru bun pentru toată lumea. Dar din păcate lucrurile la noi se mișcă mai greu pe treaba asta cu reciclatul.

Închei spunând că dacă aveți ocazia să vizitați vreo fabrică de orice fel, să nu o ratați. E fascinant din toate punctele de vedere pentru cineva care muncește într-un birou cu un calculator în față. Am mers în turul ăla de fabrică vreo 7 km pe jos - ceva mai bine decât fac în mod la birou j/k.

[variațiuni pe tema porților deschise din weekend găsiți și la Sabina, Cetin, Mihai, Mariciu și Panduțu - ultimile două fiind vloguri ]

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…