Treceți la conținutul principal

Din categoria de lucruri la care mi-ar plăcea să fiu mai bun: fotografiatul

Un fel de mirror selfie cu camera actuală - un Panasonic LX100

Mă uitam ieri la interviul lui Alex cu Vlad Eftenie despre fotografie în general și mă gândeam cum de nu s-a prins niciodată talentul de mine. Nu de ce, ci cum. Știu exact care sunt problemele și de ce niciodată n-am trecut la un nivel superior. Nu sunt o surpriză, dar poate primul pas spre vindecare e să le înșir frumos pe o listă.

Aș vrea să le am în minte și să mă forțez să trec peste.

Fără să mai batem pasul pe loc, să înceapă marea înșiruire!

Sufăr de GAS (gear acquisition syndrome). Niciodată nu mă mulțumește camera pe care o am. Aș dori un obiectiv mai bun, un model mai nou, ah n-am filtrul ăla sau alte zeci de scuze de gen. Realitatea e că niciodată n-am avut camere care să nu fie câteva clase peste capabilitățile mele.

Problema nu este la hardware, ci la idiotul din spatele ei. Zilele astea se fac fotografii extrem de bune chiar și cu telefoanele mobile - ca să nu mai zic de camere dedicate care au toate funcționalitățile din lume.

Sunt zgârcit la declanșări. N-am făcut și nici n-am încercat vreodată fotografie pe film, dar am jena aia de a trage zeci-sute de cadre până surprind fotografia aia care merită. Nu. La mine ar trebui să iasă bine din prima. O singură declanșare și gata e fix ceea ce trebuie. Realitatea e că lucrurile astea nu se întâmplă așa.

Vlad zicea că are o rată de 1-2% între fotografiile pe care le postează și cele pe care le face. Ar trebui să mă întorc și eu cu 100+ fotografii după o plimbare de 10 km, nu cu 1-2 cum se întâmplă acum.

Îmi este jenă de oamenii din jur. Mi se pare că în momentul în care scoți camera să faci o poză ai toți ochii celor din jur ațintiți asupra ta. Parcă deja îmi judecă încadrarea și momentul pe care vreau să îl surprind - lucru care cumva mă descurajează câteodată să scot camera. Realitatea e că pe nimeni nu interesează ce fac. La câte selfie-uri au văzut străzile Capitalei, încă un idiot cu un point and shoot la ochi... nu impresionează.

Astea sunt problemele cel mai ușor de rezolvat. Că nu am un stil anume și mi-ar plăcea să fac de la macro la astrofotografie, asta vine de la lipsa de exercițiu. Cred că în momentul în care m-aș apuca să fac asta mai serios, s-ar definitiva și stilul.

Acum că le-am scris, sper să și încep a bifa din ele. #doamneajută

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…