Treceți la conținutul principal

Din categoria de lucruri la care mi-ar plăcea să fiu mai bun: fotografiatul

Un fel de mirror selfie cu camera actuală - un Panasonic LX100

Mă uitam ieri la interviul lui Alex cu Vlad Eftenie despre fotografie în general și mă gândeam cum de nu s-a prins niciodată talentul de mine. Nu de ce, ci cum. Știu exact care sunt problemele și de ce niciodată n-am trecut la un nivel superior. Nu sunt o surpriză, dar poate primul pas spre vindecare e să le înșir frumos pe o listă.

Aș vrea să le am în minte și să mă forțez să trec peste.

Fără să mai batem pasul pe loc, să înceapă marea înșiruire!

Sufăr de GAS (gear acquisition syndrome). Niciodată nu mă mulțumește camera pe care o am. Aș dori un obiectiv mai bun, un model mai nou, ah n-am filtrul ăla sau alte zeci de scuze de gen. Realitatea e că niciodată n-am avut camere care să nu fie câteva clase peste capabilitățile mele.

Problema nu este la hardware, ci la idiotul din spatele ei. Zilele astea se fac fotografii extrem de bune chiar și cu telefoanele mobile - ca să nu mai zic de camere dedicate care au toate funcționalitățile din lume.

Sunt zgârcit la declanșări. N-am făcut și nici n-am încercat vreodată fotografie pe film, dar am jena aia de a trage zeci-sute de cadre până surprind fotografia aia care merită. Nu. La mine ar trebui să iasă bine din prima. O singură declanșare și gata e fix ceea ce trebuie. Realitatea e că lucrurile astea nu se întâmplă așa.

Vlad zicea că are o rată de 1-2% între fotografiile pe care le postează și cele pe care le face. Ar trebui să mă întorc și eu cu 100+ fotografii după o plimbare de 10 km, nu cu 1-2 cum se întâmplă acum.

Îmi este jenă de oamenii din jur. Mi se pare că în momentul în care scoți camera să faci o poză ai toți ochii celor din jur ațintiți asupra ta. Parcă deja îmi judecă încadrarea și momentul pe care vreau să îl surprind - lucru care cumva mă descurajează câteodată să scot camera. Realitatea e că pe nimeni nu interesează ce fac. La câte selfie-uri au văzut străzile Capitalei, încă un idiot cu un point and shoot la ochi... nu impresionează.

Astea sunt problemele cel mai ușor de rezolvat. Că nu am un stil anume și mi-ar plăcea să fac de la macro la astrofotografie, asta vine de la lipsa de exercițiu. Cred că în momentul în care m-aș apuca să fac asta mai serios, s-ar definitiva și stilul.

Acum că le-am scris, sper să și încep a bifa din ele. #doamneajută

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…