Treceți la conținutul principal

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

zoom in cu un click
Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai calce niciodată în cafenea pentru că acum câteva luni nu a putut să deschidă laptopul sa dea niște mailuri. Sau cum eu sunt la fel de liber să râd de amândoi.

Râd pentru că știu că la Bloom e 16 lei un flat white de nota 8/10 care n-are nevoie de cine știe ce ritual super complicat pentru a te bucura de el. Râd pentru că dacă i-a sărit atât de repede balamaua și s-a apucat să dea review-uri de o stea pe Facebook, e clar avea nevoie să lucreze mai puțin în weekend și să se relaxeze mai mult.

Râd pentru că dacă laptopul strică ritualul cafelei și zenul locului, nu îmi explic de ce l-ai permite în timpul săptămânii. Râd pentru că de fapt problema a pornit tot de la hipsterii care zăceau cu orele în fața laptopului cu o cafea pe nota de plată. Râd pentru că și hipsterii posesori de cafenele au același pragmatism ca toți ceilalți patroni.

Asta e. Ați vrut hipsterism, luați hipsterism.

Comentarii

  1. pseudointelectualism pt mase, bv băi băiatule, se vede că eşti cunoscător fin de cafele dacă nu ţi se pare mega ritual prepararea unei cafele de calitate ;) de asemenea bun venit în 2017, nu mai foloseşte nimeni termenul de hipster

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Heh, tot timpul am fost mai lent de felul meu. Da' un lucru nu înțeleg, ce legătură are prepararea cu ritualul de a bea o cafea? Dacă vreau să o dau în misticismul cafelei, îmi desenez o pentagramă în bucătărie în timp ce îmi râșnesc cafeaua proaspăt prăjită și îngân un cântecel pentru invocarea zeului single origin.

      Ștergere
  2. imi aduc aminte de o carte mai veche, mcdonaldizarea societatii. ideea e simpla: scaune incomode, mananci repede, pleci mai departe, lasi locul liber, business-ul duduie de la incasari. mi-a scapat ceva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nope. Dacă nu mă înșel, chiar cei de la Bloom spuneau că locul așa a fost gândit și proiectat de un arhitect. Scopul final al lor cât și a altor cafenele de gen nu este să zăbovești cu orele. Pentru asta ai locuri unde găsești o varietate mai ridicată de băuturi și ceva light de mâncare. Lucru pe care îl înțeleg perfect și îl respect.

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păcat că l-ai șters pentru că voiam să îți zic că acum ca mi-ai zis că la tine e în top 3 flat white-ul, sigur o să îl pun mai sus și la mine....

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…