Treceți la conținutul principal

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

zoom in cu un click
Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai calce niciodată în cafenea pentru că acum câteva luni nu a putut să deschidă laptopul sa dea niște mailuri. Sau cum eu sunt la fel de liber să râd de amândoi.

Râd pentru că știu că la Bloom e 16 lei un flat white de nota 8/10 care n-are nevoie de cine știe ce ritual super complicat pentru a te bucura de el. Râd pentru că dacă i-a sărit atât de repede balamaua și s-a apucat să dea review-uri de o stea pe Facebook, e clar avea nevoie să lucreze mai puțin în weekend și să se relaxeze mai mult.

Râd pentru că dacă laptopul strică ritualul cafelei și zenul locului, nu îmi explic de ce l-ai permite în timpul săptămânii. Râd pentru că de fapt problema a pornit tot de la hipsterii care zăceau cu orele în fața laptopului cu o cafea pe nota de plată. Râd pentru că și hipsterii posesori de cafenele au același pragmatism ca toți ceilalți patroni.

Asta e. Ați vrut hipsterism, luați hipsterism.

Comentarii

  1. pseudointelectualism pt mase, bv băi băiatule, se vede că eşti cunoscător fin de cafele dacă nu ţi se pare mega ritual prepararea unei cafele de calitate ;) de asemenea bun venit în 2017, nu mai foloseşte nimeni termenul de hipster

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Heh, tot timpul am fost mai lent de felul meu. Da' un lucru nu înțeleg, ce legătură are prepararea cu ritualul de a bea o cafea? Dacă vreau să o dau în misticismul cafelei, îmi desenez o pentagramă în bucătărie în timp ce îmi râșnesc cafeaua proaspăt prăjită și îngân un cântecel pentru invocarea zeului single origin.

      Ștergere
  2. imi aduc aminte de o carte mai veche, mcdonaldizarea societatii. ideea e simpla: scaune incomode, mananci repede, pleci mai departe, lasi locul liber, business-ul duduie de la incasari. mi-a scapat ceva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nope. Dacă nu mă înșel, chiar cei de la Bloom spuneau că locul așa a fost gândit și proiectat de un arhitect. Scopul final al lor cât și a altor cafenele de gen nu este să zăbovești cu orele. Pentru asta ai locuri unde găsești o varietate mai ridicată de băuturi și ceva light de mâncare. Lucru pe care îl înțeleg perfect și îl respect.

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păcat că l-ai șters pentru că voiam să îți zic că acum ca mi-ai zis că la tine e în top 3 flat white-ul, sigur o să îl pun mai sus și la mine....

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…