Treceți la conținutul principal

Gambrinus Bere Vintage pentru nostalgicii încă nenăscuți în Epoca de Aur

Gambrinus Bere Vintage

Mai devreme sau mai târziu era normal să apară și berea vintage. Nu datorită hipsterilor cu bărbițe ultra aranjate, ci mulțumită creșterilor din ultimii 2-3 a zonei de craft beer. Încet, încet învață și românul că berea are mai multe moduri în care poate seduce.

Aseară am fost la anunțarea, lansarea sau mai cinstit spus degustarea noului Gambrinus Bere Vintage. Făcută prin dry hopping, adică prin adăugarea hameiului la rece după perioada de fermentare - lucru care aduce un plus de aromă fără extra de amăreală, Gambrinusul ăsta nou vă stârni niște nostalgie printre pensionari.

Zic pensionari pentru că ei sunt singurii care s-ar putea să își aducă aminte cum se făcea berea asta acum 30-40 de ani. Pentru noi ăștia mai tineri, nostalgia asta este mai mult simulată. E în zona de hipstăreală și presimt că o să prindă bine pe la rastelurile cu bicicletele bunicilor. Cred că asta și-au și dorit cei de la Heineken, iar eticheta confirmă acest fapt prin toate micile adnotări ce par făcute cu pixul BIC.

Noi ăștia mai puțin cool o să îi apreciem gustul și gingășia pe care o va avea cu noi a doua zi după ce n-am consumat responsabil. Este o bere cinstită care intră ușor la vorbă lungă și nici nu prea te face la portofel. Doar juma de Dacie 1310. Glumesc. Nu știu încă cât costă prin supermarket-uri că doar ce abia a fost prezentată celor mai fini cunoscători. Dacă cineva o găsește să îmi dea și mie un semn să updatez zona de preț.

Alte specificații: e făcut din apă, malț din orz și hamei. Suficient pentru a îi da un 5.5% alcool și limbariță mesenilor. De notat că sticla este de 400 ml, trend despre care nu pot spune că mă încântă prea mult, dar care văd că prinde din ce în ce mai mult. Câteva brand-uri de cidru deja au făcut trecerea asta pentru dozele pe care le comercializează.

Acestea fiind spuse, închei cu un Bine te-ai întors nea Gabrino! Ne vedem în Dianei4.

Comentarii

  1. Adrian Dragan9 iunie 2017, 22:28

    Salutare,

    Sunt nascut in '87, deci acea bere Gambrinus nu am cum sa o stiu, doar sa imi aduc aminte de "amareala" pe care mi-o lasa spuma pe vremea cand tatal meu imi dadea sa gust din pahar :)

    Am avut marea surpriza weekend-ul trecut, undeva in judetul Valcea, la un mini-market sa gasesc Gambrinus Bere Vintage...WOW..

    Pretul: 4 lei sticla.

    Am savurat-o cu o foarte mare placere! Poate din cauza celor zise de tata "alt gust avea berea pe vremea mea, nu ca asta" :)....

    Usor amaruie, parerea mea, un gust demn de o bere "masculina". Sper ca acest gust sa nu dispara odata cu trecerea perioadei de "lansare".

    Amuzant este ca nu am reusit inca sa o gasesc in Bucuresti. Nu ma opresc :)

    Un lucru e clar, o recomand! Cu responsabilitate ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc de update-ul de preț. Da, e bună pe segmentul ăsta.

      Ștergere
    2. In Penny-ul din fata garii din Alba Iulia, era scoasa la promotii sau ce stand au ei pe acolo, am vazut ca nu contine malai si descrierea m-a incantat si am si luat-o. Nu stiam cat costa pana cand ajung la casa si vad acolo 2.69 lei. Poate o fi si asta o bere cu ,,printipii"! Doamne ajuta!

      Ștergere
    3. În ce market o găsesc?Stie cineva

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…