Treceți la conținutul principal

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Luni, când toată lumea încă punea poze cu răsăriturile din Vama Veche, eu băteam culoarele fostului sediu al Securității pentru o informativă regulamentară de artă. Era al doilea an când ajungeam la Art Safari și așteptările nu erau foarte ridicate. Clasicii sunt clasici și puțin banali, dacă e să mi se scuze această ignoranță, iar contemporanii sunt cel puțin neînțeleși.

Cu scârțâit de pardoseală veche și într-o atmosferă pe alocuri sufocantă, am bătut timp de 2 ore Art Safari de la un capăt la altul. Ca să spun sincer - n-am fost impresionat de ce am văzut. Un etaj de Ștefan Luchian, the original Instagramer, un etaj haotic al contemporanilor atât de cool încât unii nici nu se chinuiseră să își numească lucrările sau măcar să le crediteze, un etaj despre comunism și perioada post decembristă și desigur un etaj despre Securitate și istoria sediului.

Acum, dacă e să mă întrebi pe mine, eu aș fi renunțat la cel puțin 2 etaje din astea 4. Ne place nouă la nebunie să tot ne întoarcem la perioada aia de dinainte. Mai toate filmele pe care le facem au legătură cu perioada aia, iar acum văd că pasiunea asta s-a extins și la arta contemporană.

Un film în care niște mâini mută pământ dintr-o parte în alta - arta. Un personaj care stă la colț și este acoperit încet, încet de moloz... iar artă. Un fel de vlog de prin anii '80, arta! Partea bună la toate aceste exemple este că în câțiva ani nu or să mai găsească televizoare alb-negru cu tub și or să dispară cu factorul ăsta de pseudo-autenticitate și nimeni nu o să le ducă dorul.

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

După aceste imagini surprinse la Art Safari vreau să las un când pentru ediția viitoare: Am înțeles că locurile astea îmbâcsite și cu o istorie tristă prind bine de tot la factorul de coolness, dar chiar nu m-ar deranja să prind o ediție viitoare într-un loc bine luminat, cu aer respirabil și spațiu generos.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…