Treceți la conținutul principal

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Luni, când toată lumea încă punea poze cu răsăriturile din Vama Veche, eu băteam culoarele fostului sediu al Securității pentru o informativă regulamentară de artă. Era al doilea an când ajungeam la Art Safari și așteptările nu erau foarte ridicate. Clasicii sunt clasici și puțin banali, dacă e să mi se scuze această ignoranță, iar contemporanii sunt cel puțin neînțeleși.

Cu scârțâit de pardoseală veche și într-o atmosferă pe alocuri sufocantă, am bătut timp de 2 ore Art Safari de la un capăt la altul. Ca să spun sincer - n-am fost impresionat de ce am văzut. Un etaj de Ștefan Luchian, the original Instagramer, un etaj haotic al contemporanilor atât de cool încât unii nici nu se chinuiseră să își numească lucrările sau măcar să le crediteze, un etaj despre comunism și perioada post decembristă și desigur un etaj despre Securitate și istoria sediului.

Acum, dacă e să mă întrebi pe mine, eu aș fi renunțat la cel puțin 2 etaje din astea 4. Ne place nouă la nebunie să tot ne întoarcem la perioada aia de dinainte. Mai toate filmele pe care le facem au legătură cu perioada aia, iar acum văd că pasiunea asta s-a extins și la arta contemporană.

Un film în care niște mâini mută pământ dintr-o parte în alta - arta. Un personaj care stă la colț și este acoperit încet, încet de moloz... iar artă. Un fel de vlog de prin anii '80, arta! Partea bună la toate aceste exemple este că în câțiva ani nu or să mai găsească televizoare alb-negru cu tub și or să dispară cu factorul ăsta de pseudo-autenticitate și nimeni nu o să le ducă dorul.

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

Art Safari 2017 în 8 imagini surprinse de un om care nu prea le are cu arta

După aceste imagini surprinse la Art Safari vreau să las un când pentru ediția viitoare: Am înțeles că locurile astea îmbâcsite și cu o istorie tristă prind bine de tot la factorul de coolness, dar chiar nu m-ar deranja să prind o ediție viitoare într-un loc bine luminat, cu aer respirabil și spațiu generos.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…