Treceți la conținutul principal

Cum ajungi în punctul ăla de intoleranță în care îți explodează o venă când vezi un curcubeu?


Acum vreo două zile, evitând tot ce îmi spunea experiența despre discuțiile online în contradictoriu, am lăsat un comentariu la un prieten de pe Facebook referitor la o postare anti gay care trăgea un semnal de alarmă că toleranța față de celelalte orientări sexuale e doar un prim pas în a da mână liberă unor deviații de genul pedofiliei și a necrofiliei.

Discuția s-a dus în gard imediat, premiza de la care începuse postarea respectivă era una greșită care punea un mare egal între gay și pedofilie. Eu am încercat să fiu spiritual și să o dau pe glumițe, dar lucrurile au degenerat destul de repede. După ce mi-a șters comentariile mele și le-a păstrat doar pe cele pro viziunea exprimată mai sus, Facebook a decis că de fapt noi ne-am înțeles și a început să îmi arate tot felul de postări din zona respectivă. Practic am înfrânt bula în care mă învârteam.

Eh. De vreo 2 zile mă tot minunez la ce văd postat și încerc să îmi dau seama cum ajungi la nivelul acesta de intoleranță. Tocmai pentru că nu mi se pare că oamenii ăia sunt atât de diferiți ca mine - să zicem că cel puțin ca educație și nivel social suntem undeva pe acolo.

Îmi dă cu virgulă cum de eu am ieșit așa și ei altfel.

Lucrurile care trebuiau să îmi formeze părerile nu cred că diferă prea mult de oricine altcineva din generația mea:

Am urmat ca toată lumea același sistem prăfuit de învățământ care nu știa ce e aia oră de educație sexuală. Ai mei n-au fost cine știe ce intelectuali care să îmi insufle ceva valențe occidentale, iar cu prietenii nu cred că am discutat nimic referitor la alte orientări sexuale până când au început marșurile pro și anti.

Mi-am luat porția de mers la biserică și ținut post, de fapt aș putea spune că o bună parte din copilărie am petrecut-o prin curțile bisericilor. Facultatea urmată n-a fost una care a simțit nevoia să cultive orice altceva în mințile noastre în afară de materiile de curs, iar activitățile favorite din timpul liber erau halberele și jocurile pe calculator.

De unde această toleranță?

Mă tot gândesc și de fapt nu e corect toleranță. Cred că mai de grabă e vorba de indiferență. Ce treabă am eu să îi zic lui X sau Y cum să își trăiască viața. Nici pe a mea n-am pus-o în țiplă până acum, cum ar veni să emit păreri despre ce ar trebui să facă sau nu alți oameni? Un lucru de toată jena. Tot timpul mi-am văzut de ograda mea și, într-un mod total ne-românesc, am ignorat capra vecinului.

Țin minte că primul și de fapt singurul profil psihologic pe care l-am primit a fost de la învățătoarea din clasa întâi: brânză bună în burduf de câine - caracterizare pe care nici acum n-aș putea să o explic. E de bine. E de rău? Cine dracu știe. Cert e că nimeni nu s-a mai obosit de atunci să contureze alt profil. Poate doar Doru care mi-a zis că sunt muma tuturor răniților - lucru pe care l-am contrazis preț de o bere și apoi am făcut pace. Și Novac parcă a zis ceva de diplomația mea, dar nici dacă mi-aș lua o bătaie soră cu moartea n-aș putea să îmi aduc aminte formularea exactă.

Poate ăsta e secretul. Brânza în burduf de câine. #săfieprimit

Comentarii

  1. Eu cred că empatia face diferența. Cu cât de gândești mai mult că ai putea fi tu în locul celui segregat, cu atât ești mai tolerant. Cu cât îți pui problema "mie nu îmi place să mi se spună cum să trăiesc, de ce aș spune eu altora cum să trăiască?!", cu atât îți dai mai mult seama că n-ai cum să impui un stil de viață sau să pedepsești oamenii pentru cine sunt, ce le place etc. Dar empatia asta se dezvoltă greu. E și o dovadă de inteligență emoțională.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că e un semn că a doua zi după ce am scris asa am văzut video-ul ăsta :) https://www.youtube.com/watch?v=ecr27Q_L9l8

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…