Treceți la conținutul principal

Social Media Camp de vară


Acum vreo săptămână îmi aducea aminte Simona că a mai rămas o țâră până la Social Media Summer Camp - să nu uit să zic și eu vreo două trei vorbe despre pe socialu' meu. Practic acum a mai rămas mai puțin de o lună până la evenimentul de la Pârâul Rece și eu tot nu știu ce aș putea zice nou despre SMS camp.

Anul trecut când am mers pentru prima oară, mi-am zis că mă voi întoarce. A fost prea mișto vara ca să nu vreau să văd cum este și iarna. În momentul ăla scriam pentru oamenii din agenții de ce e bine să mai iasă din birou și să ia o gură de aer de munte în compania unor blogger și vloggeri. Însemnarea aia a fost un moment de maximă dualitate: ca blogger încercam să mă conving ca pe mine om de agenție de ce e bine și niște tabără de social media.

Și acum practic s-a ajuns în situația în care nu știu ce aș putea să zic nou despre smscamp2017. Ca blogger e lesne de înțeles de ce merită să dai o fugă - networking cu agenții și clienți care te vor ajuta pe viitor. E pe testate asta. Pentru clienți e fix același lucru.

La agenții este mai complexă treaba. Este și networking, dar mai mult spionaj intelligence. Mai afli ce fac celelalte agenții, întâlnești clienți din variate industrii și descoperi noi oportunități, mai vezi niște case studies și e posibil să înveți și ceva nou. Zic posibil pentru că aici ține și de tine. În plus, poate astă nu e un aspect care să cântărească atât de mult pe hârtie, te întorci motivat la muncă.

Este greu de explicat cât de mult contează motivația asta, dar dacă nu eram atât de pragmatic probabil că puneam beneficiul ăsta pe primul loc. După câțiva ani de social, motivația e cel mai important lucru pe care poți să îl câștigi într-o astfel de experiență.

Oricum, lucrurile astea pe care le-am scris sunt deja știute într-o oarecare măsură pentru că din cele 100-110 locuri în tabără, doar două mai sunt disponibile. #seștie

Comentarii

Postări Populare

În 28 de zile va dispărea o parte din istoria online-ului românesc

E vorba de forumul ComputerGames.ro care zice stop joc după 21 de ani de activate. Acum 3 zile anunțau că închid doar site-ul, dar acum câteva minute au zis că și forumul este în ultima lună de viață. Păcat.

De fapt nu e vorba de păcat. Nu pot să zic asta în condițiile în care n-am mai intrat pe forum de 7-8 ani să postez sau să citesc ceva care să nu fie în zona de publicitate. E vorba de nostalgie pentru al 2010-lea user de pe forum este al meu și acum la sfârșit de an își sărbătorea majoratul. 
Dar asta e. Se mai închid și site-uri pe care le arhivai în perioada dial-up-ului pentru a le citi a doua zi în liniște. Sau site-uri care au dat prima generație de bloggeri cu mulți ani înainte ca acestea să existe efectiv. Sau site-uri unde ai cunoscut o grămadă de oameni pe care nici nu ai idee exact cum îi cheamă, dar pe care i-ai avut aproape în toți acești ani. 
Dar deja o dau în melodramatice inutile fără să ating adevărata drama cu închiderea CG-ului: după 16 ani de căutări și tot n…

Burgerii Maestro de la McDonald’s: chiflele interzise de care dacii se fereau în zilele de post

Am văzut la Radu și la Alex că au fost lansați acum 12 zile, dar până vinerea trecută n-am avut ocazia să apuc să împușc unul. Trebuie să recunosc că mi-a fost și frică când am văzut vehemența din comentariile lui Radu unde oamenii scriau și stropeau cu aghiazmă peste umărul stâng despre cât de rău e diavolul McDonald's și cât de urât arată ultimele lui progenituri.

Dar cum vineri seara eram puțin mai relaxat și mai euforic, mi-am zis că e momentul să văd despre ce e vorba cu acești burgeri de palmares: Epic Beef și Glorious Chicken. Primul este în imaginea de mai sus, al doilea urmează în poza de mai jos.



Ca să fiu sincer, nu m-ar deranja să ma închin mai des la necuratu' dacă toți burgerii lor ar fi ca cei din imaginile astea. Suficienți de chipeși încât să strângă cam același număr de like-uri pe Instagram ca cei cu pedigree de foodtruck, destul de scumpi încât să văd analize tip first impressions de la oameni ce n-au apucat încă să îi guste.

Adevărul e ca cel puțin pe zon…

Pie-cinte by Scărlatescu în Centrul Vechi - mai bine nu

Atunci când îți pui numele pe ceva ești la mila celor care îți fac și comercializează produsul respectiv. Oricât de strălucit ești tu, la consumatorul obișnuit ajunge ceea ce alții au făcut. Cam așa stă treaba și cu plăcintele astea ale lui Scărlătescu pe care le așteptam ca a doua venire a burgerului hipstăresc.

Deschisă recent în locul Fornetti-ului de vis a vis de Cocor, Inca Una, Va Rog!e o patiserie care este a lui sau e doar susținută masiv de Scărlătescu. Nici nu contează aspectul ăsta. Ce contează cu adevărat e că acolo am mâncat cele mai îngrozitoare plăcinte din viața mea.

Ieri am luat pentru acasă două care arătau relativ interesant pe hârtie: Pie-cintă cu bacon  - 6.5 lei și Pie-cintă cu spanac și brânză de bivoliță 8 lei. Doamna care le vindea s-a oferit să el încălzească, dar am zis că nu are rost că oricum ajungeam cu ele călii acasă. Nu știu dacă a fost o greșeală refuzul ăsta, dar acasă n-am putut să iau mai mult de 2 guri din fiecare. Chit că dansau șoriceii de ceva…