Treceți la conținutul principal

Social Media Camp de vară


Acum vreo săptămână îmi aducea aminte Simona că a mai rămas o țâră până la Social Media Summer Camp - să nu uit să zic și eu vreo două trei vorbe despre pe socialu' meu. Practic acum a mai rămas mai puțin de o lună până la evenimentul de la Pârâul Rece și eu tot nu știu ce aș putea zice nou despre SMS camp.

Anul trecut când am mers pentru prima oară, mi-am zis că mă voi întoarce. A fost prea mișto vara ca să nu vreau să văd cum este și iarna. În momentul ăla scriam pentru oamenii din agenții de ce e bine să mai iasă din birou și să ia o gură de aer de munte în compania unor blogger și vloggeri. Însemnarea aia a fost un moment de maximă dualitate: ca blogger încercam să mă conving ca pe mine om de agenție de ce e bine și niște tabără de social media.

Și acum practic s-a ajuns în situația în care nu știu ce aș putea să zic nou despre smscamp2017. Ca blogger e lesne de înțeles de ce merită să dai o fugă - networking cu agenții și clienți care te vor ajuta pe viitor. E pe testate asta. Pentru clienți e fix același lucru.

La agenții este mai complexă treaba. Este și networking, dar mai mult spionaj intelligence. Mai afli ce fac celelalte agenții, întâlnești clienți din variate industrii și descoperi noi oportunități, mai vezi niște case studies și e posibil să înveți și ceva nou. Zic posibil pentru că aici ține și de tine. În plus, poate astă nu e un aspect care să cântărească atât de mult pe hârtie, te întorci motivat la muncă.

Este greu de explicat cât de mult contează motivația asta, dar dacă nu eram atât de pragmatic probabil că puneam beneficiul ăsta pe primul loc. După câțiva ani de social, motivația e cel mai important lucru pe care poți să îl câștigi într-o astfel de experiență.

Oricum, lucrurile astea pe care le-am scris sunt deja știute într-o oarecare măsură pentru că din cele 100-110 locuri în tabără, doar două mai sunt disponibile. #seștie

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…