Treceți la conținutul principal

Social Media Camp de vară


Acum vreo săptămână îmi aducea aminte Simona că a mai rămas o țâră până la Social Media Summer Camp - să nu uit să zic și eu vreo două trei vorbe despre pe socialu' meu. Practic acum a mai rămas mai puțin de o lună până la evenimentul de la Pârâul Rece și eu tot nu știu ce aș putea zice nou despre SMS camp.

Anul trecut când am mers pentru prima oară, mi-am zis că mă voi întoarce. A fost prea mișto vara ca să nu vreau să văd cum este și iarna. În momentul ăla scriam pentru oamenii din agenții de ce e bine să mai iasă din birou și să ia o gură de aer de munte în compania unor blogger și vloggeri. Însemnarea aia a fost un moment de maximă dualitate: ca blogger încercam să mă conving ca pe mine om de agenție de ce e bine și niște tabără de social media.

Și acum practic s-a ajuns în situația în care nu știu ce aș putea să zic nou despre smscamp2017. Ca blogger e lesne de înțeles de ce merită să dai o fugă - networking cu agenții și clienți care te vor ajuta pe viitor. E pe testate asta. Pentru clienți e fix același lucru.

La agenții este mai complexă treaba. Este și networking, dar mai mult spionaj intelligence. Mai afli ce fac celelalte agenții, întâlnești clienți din variate industrii și descoperi noi oportunități, mai vezi niște case studies și e posibil să înveți și ceva nou. Zic posibil pentru că aici ține și de tine. În plus, poate astă nu e un aspect care să cântărească atât de mult pe hârtie, te întorci motivat la muncă.

Este greu de explicat cât de mult contează motivația asta, dar dacă nu eram atât de pragmatic probabil că puneam beneficiul ăsta pe primul loc. După câțiva ani de social, motivația e cel mai important lucru pe care poți să îl câștigi într-o astfel de experiență.

Oricum, lucrurile astea pe care le-am scris sunt deja știute într-o oarecare măsură pentru că din cele 100-110 locuri în tabără, doar două mai sunt disponibile. #seștie

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…