Treceți la conținutul principal

Vreo două trei gânduri despre FITS și bloggerii oficiali la genul ăsta de evenimente


Înainte să apuc să scriu cum a fost la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu am citit ce a scris Cristina la ea pe blog oportunism și audiențe online - lucru care m-a cam descurajat puțin să îmi dau și eu cu părerea. De ce? Pentru că deși nu mă simt cu musca pe căciulă, n-aș spune că sunt cine știe ce autoritate în teatru. Oare mă fac de râs dacă scriu și eu despre emoția festivalului?

Azi mi-am făcut curaj și am zis că n-am cum să nu scriu. Doar sunt român și mă pricep și eu ca orice om la orice. Eh.

Principala problema a oricărui eveniment cultural care are bloggeri oficiali este că are bloggeri oficiali. Serios. După ce că au rămas o mână de bloggeri care scriu cu sfințenie zilnic regulat, ăștia sunt nișați pe orice altceva decât cultură. E normal. Câtă cultură pe pâine să iei în fiecare zi care să merite să fie pusă pe blog? Deci putem să ne punem de acord că nu există nișa asta în blogosferă.

Că mai sunt unii care scriu ocazional, sigur. Sunt destui. Și cred că oricare dintre ei poate să confirme că zona asta culturală nu prea merge din perspectiva oricărui indicator de performanță ales. E trist, dar e adevărat. Colac peste pupăză, puținii ăia oameni care citesc și interacționează cu postările astea culturale n-au nevoie de blogger pentru a le spune ceva nou. Îi urmăresc mai mult pentru părerile lor sau cel puțin așa îmi place mie să cred.

Așa că acum ne întoarcem la problema ciclică de mai devreme: ai bloggeri oficiali, ai oameni care vor comenta competențele acestora. Cum ar spune vechiu proverb: csf, n-ai csf. Astfel se ajunge la un compromis, cel puțin la prima vedere.

În realitate cred că lucrurile sunt semnificativ mai albe și negre. Ca să crești, trebuie să ajungi la oameni care n-au auzit de tine. Este atât de simplu. Acolo sunt potențialii clienți - nu printre elitele zonei culturale românești.

Cam cum FITS a ajuns la mine acum 7 ediții. Până atunci nu auzisem niciodată de festival, Faust, Purcărete & co. Întâmplarea a fost să ajung odată ca blogger și de atunci să tot revin ca spectator. Mi-a plăcut. M-a emoționat. Am simțit nevoia să recomand și să îmi iau în fiecare an o doză de #fits2017.

Discuții asemănătoare cu ce a scris Cristina au fost și când am fost eu blogger oficial. Ce caută ăla acolo? Ce știe el despre teatru? *insert glumite* Și într-o oarecare măsură avea dreptate. Mă alint, aveau dreptatea supremă de internet. Cel puțin pe moment. Acum am văzut suficiente spectacole încât să nu par un idiot atunci când într-un grup se ajunge la subiectul ăsta.

Simt că ar trebui să închei cu o concluzie maiestoasă, dar o să închei cu un indemn de follow pe un fel de google reader social descoperit de domnul Baciu ieri. Că așa e în viață.

Follow my blog with Bloglovin

Comentarii

Postări Populare

Și tu ce ai făcut primăvara asta cu sacul de haine vechi rămas după curățenie?

Ieri am fost la lansare mai neobișnuită de magazin de haine. Empty Shop este locul ăla unde ajung toate hainele care au rămas mici, care nu mai sunt fashionable sau care sunt doar nebăgate în seamă și ajung să fie abandonate prin dulap cu anii. Chestia e că acele haine trebuie să le aduci tu de acasă.  Ariel le spală, iar Nepi (Promenada) și Let's do it Romania le vor dona unor oameni care le vor aprecia mai mult decât ai făcut-o tu în ultimul an.

Toată treaba asta se întâmplă în următoarele 2 săptămâni (18 aprilie) în mai mult de o duzină de centre comerciale din București și țară deținute de Nepi. Lista exactă nu o am, dar presupun ca va apărea în curând pe site-ul/Facebook-ul celor de la Let's Do it Romania.

Înainte să scriu am căutat-o, dar m-am enervat repede și am ieșit când am văzut întrebări idioate de la useri de genul: dar chiar trebuia să fie numele în engleză? Pentru că de fapt doar cu asta au rămas după ce au citit despre inițiativă. Pun pariu că în scurt timp o …

Mi-am luat o perie electrică de curățat cu 7 capete interschimbabile

Precum săracii, eu încă îmi fac singur curățenie în casă. Nu zic că nu m-a tentat niciodată să angajez pe cineva să se ocupe de aspectul ăsta, mă gândesc la asta de fiecare dată când fac curățenie, dar de aici până la a face ceva în direcția asta a fost cale lungă. Așa că acum vreo 2 luni am fost prevăzător și mi-am luat scula din poza de mai sus pentru a ajuta la curățenia de primăvară.

Inițial mă gândeam să iau un accesoriu de bormașină, dar după ce am chibzuit nițel și mi-am adus aminte că sunt singurul bărbat din București care nu are o bormașină în apartament, am decis că o sculă specializată e mai ok pentru curățatul prin casa.

După un scurt research care a venit cu o singură concluzie - nu lua peria electrică cu braț lung de pe site-urile de teleshoping - m-am decis pe Belle Hand Held Electric Cleaning Brush. Sau mai bine spus pe produsul din imaginile de mai sus pentru că Belle-ul meu este o copie chinezească a unui produs pe nume Metapo PS 200 de care nu sunt sigur că nu e ș…

Ursus Retro Nepasteurizată

Anul trecut, tot așa prin primăvară, a fost nebunie cu lansările de beri nepasteurizate în portofoliul celor de la Ursus, iar anul ăsta văd că o iau de la capăt. De data asta cu Ursus Retro despre care ei zic că este o bere blondă nepasteurizată cum se făcea odată. Cum exact se făcea... nu cred că am cum să aflu vreodată pentru că abia promovasem cu succes la făcutul la oliță când a venit Revoluția.

Cu toate astea, eticheta de Ursus Retro spune că ar trebui să mă aștept la un gust intens (4/5),  medium amărui (3/5) cu o culoare plăcută (3/5) și o spumă bogată (4/5). I-aș contrazice doar la partea cu amărui și aș mai da un punct de la mine.

Și ca să o iau puțin pe arătură, chiar îmi place sistemul ăsta de pahare-steluțe-whatever pe care l-am implementat ca să îți dai mai ușor seama dacă o bere pe gustul tău. E puțin aspirațional pentru că berea este sub 4 lei în magazin, 3.75 dacă nu mă înșeală memoria, dar apreciez încercarea și mi-ar plăcea să văd mai mulți producători care fac asta…